8 Magazine/April, 2013
26 Orizonturi Literare
Ne preocupă România...
LITORALUL MARILOR PROIECTE ABORDATE ÎN MOD EVAZIV
Ne-am născut, am copilărit, trăim şi vom muri într-un stat european şi beneficiem de toate privilegiile formelor naturii, fapt pentru care mi s-ar părea o necesitate de drept naţional adoptarea unei poziţii în faţa actualei imagini a litoralului românesc. Un chip livid printre multele feţe impunătoare ale lumii, care se stinge încet, dar sigur. Descrieri ce se potrivesc destul de bine părţii sudice a acestuia. Se ştie că până în anul 1989, litoralul românesc vuia de lume, români şi străini deopotrivă, care umpleau până la refuz hotelurile din staţiunile Olimp şi Neptun, acestea fiind considerate destinaţii de lux de pe ţărmul estic al Mării Negre, hoteluri ce acum pătrund pe zi ce trece mai mult într-o stare de agonie profundă. Privind lucrurile din alte perspective obiective, putem deduce o acută dorinţă de a împotmoli turismul de la malul mării, surclasând prin aceste împotriviri aparent inconştiente ţara noastră.
Sucombând oricare posibile idei izvorâte din fluxul generator de inspiraţie, prin care ar mai fi posibilă reînvierea sufletului acestui lanţ de staţiuni, sudul litoralului din România cade într-un somn profund indus de societate şi de principiile eronate după care funcţionează legile într-un stat membru U.E.! Oricât de cinică ar putea părea urmatoarea afirmaţie, măcar de ar fi singura şi ultima problemă din sistemul respectiv! Însă toate informaţiile şi comentariile ascunse în spatele acestor remarci de ordin pur subiectiv le voi oferi în rândurile ce urmează.
În primă instanţă, fără vreo ordine anume impusă de anumite judecăţi morale proprii, aş dori să mă refer la prea-bine sau prea-puţin cunoscuta poveste a complexurilor hoteliere lăsate la conservare naturală sub acoperământul de moloz. Este un fapt foarte familiar publicului datorită mediatizării acide, aş spune mai degrabă, dar care, totuşi, nu dă semnele unui probabil impuls ori regret ca sentiment inoculat autorităţilor. Chiar şi aşa nu se aduce în dezbatere socială activă acest lucru, din pricina uitării şi amprentei puse de trecerea anilor asupra lor. Unii, însă, în ciuda realităţii cotidiene, ţin cu ardoare să-şi ridice din temelii societăţi comerciale şi complexuri de o asemenea amploare în nişte zone moarte din punct de vedere turistic, prădate trecutului fabulos şi viitorului năucitor, reamintite (doar ocazional!) în tablourile agăţate prin holurile "ruinelor", ori ale altor hoteluri aflate în prag de faliment. Alte staţiuni se mai menţin cu greu deasupra liniei de plutire prin ajutorul oferit de oraşele din apropierea lor. Ca să clarific şi în fapt crezul acesta, îmi voi permite un scurt exemplu destul de sugestiv. Staţiunea obiectiv turistic Saturn abia îşi mai menţine suflul constant în extrasezon, şi asta datorită oraşului Mangalia, aflat în imediata vecinătate a sa. Turiştii cu venituri modeste, care nu îşi permit luxul staţiunilor din nord, sau nostalgici care încă mai vizitează Saturnul de dragul vremurilor de demult, vin aici pentru că îşi pot asigura mesele şi eventualele mici distacţii şi plăceri prin prisma supermarket-urilor şi magazinelor din Mangalia.