În odaie
Afară cântă vântul prin crengile golite
Şi ajută acum copacii să danseze divin
În casă arde focul prin lemnele trosnite
Privind la al său vals, în faţa-i mă înclin!
Miroase a boabe fierte şi-a fum de foc în vatră
Bunica se agită să facă bunătăţi
Cu bucurie apoi duios să le împartă
La toţi cei dragi ai săi şi la ai ei nepoţi.
Ascunşi pe la ferestre privesc acum copiii,
Nerăbdători la clipa când vor putea mânca,
Din tot ce ochiul lor acum cu bucurie
Le-arată întins pe masa din camera de nea.
Acolo în odaia cu flori de gheaţă trasă
La care doar bunica ştie a descuia,
Ne-mbie multe dulciuri şi bunătăţi pe masă
În zi de sărbătoare pe toate le-om mânca.