Întreb: Iubito, încotro? Îmi răspunde cu acelaşi zâmbet pe care, de când s-a trezit, îl afişează - Oriunde, hai- hui, este ziua ta, ţi-o dăruiesc, este 24 februarie, ai împlinit 49 de ani, foloseşte-o la maxim, nu se mai întoarce vreodată!
Pornesc, rulam încet, oricum este alunecuş, doar este iarnă, noroc că nu este ger, a apărut şi soarele, îmi vin în gând toate lucrurile pe care nu am avut timp în ultima vreme şi poate niciodată, oraşul meu nu-mi oferă prea multe alternatitve, nu operă, oare teatrul mai există? După
bag cheia în contact şi pun aceeaşi întrebare - Încontro, draga mea?
- Acasă, iubire. Pornesc şi mă tot gândesc, asta să fi fost tot, oricum eu eram mulţumit.
- Iubire, până parchezi tu, eu urc, da ne vedem sus !?
Intru în casă, cutia din hol dispăruse ,iar uşa camerei de zi era larg deschisă şi o aud de undeva - acum poţi să intri! Nu îndrăznesc imediat, totul era schimbat - mă aştepta un tratament regal, o cină romantică desprinsă dintr-un film. Două sfeşnice argintii aprinse, o faţă de masă imaculată, farfurii albe cu margine argintie, tacâmuri pe care nu le mai văzusem, doar şerveţelele erau atât de roşii şi atât de sofisticat împachetate cu nişte inele cu pietricele, încât nu-ţi venea să le atingi, pe măsuţa de alături era un bol imens