“Impăratul de ceară” s-a născut dintr-un joc
În urmă cu două decenii, la uşa biroului meu din redacţia unui ziar sibian a bătut un tânăr îmbrăcat în blugi albi,cu mirarea gândirii din ochii poetului Lucian Blaga în priviri,cu o invitaţie în mână căreia i-am dat curs. În acea seară la o şedinţă de cenaclu aveam să descopăr un poet talentat care a şi confirmat în timp.După 20 de ani l-am regăsit pe Facebook şi, într-un joc, am început să scriem poezii din trecut sau prezent.Astfel a luat contur poezia “Noapte bună, Domniţă”, o provocare frumos colorată în nuanţe ludice. La poarta sufletului meu a bătut aşadar poetul Doru Ştefan Dăncuş, directorul Editurii Singur şi mi-a spus în dulcele lui grai moroşan: “No, măi fată, hai să facem cartea până nu vine sfârşitul lumii, că e păcat să ţii aurul ăla prin sertare în timp ce prin lume…”
"Împăratul de ceară" s-a născut din dor
Dor de ai mei, dor de mama rămasă în Sibiu, dor de Sibiul meu de suflet, dor de fiica mea din Italia, dor de copilul din mine…poate de aceea cartea a avut în primul rând impact la generaţia tânără. Unii au venit personal în localitatea mea să mă cunoască, unii au postat fotografii în care zâmbeau cu cartea în mână, mulţi mi-au scris mesaje, au postat pe site-urile lor poezii din volum.Vechii prieteni au început să îmi trimită cărţile lor pe care le-am citit cu drag, am legat prietenii noi printre cititori, prieteni din Italia,Israel, America, Germania mi-au tradus poeziile sau le-au publicat în revistele lor.
Poate poezia să deschidă porţi închise?
Aceasta a fost întrebarea care m-a urmărit de când am început să scriu.Deloc întâmplător, prima poezie consemnată în cronici – aici am a aduce mulţumiri celor care au scris despre carte – a fost “Oraşul cu o mie de ţări”. Poemul a fost publicat înainte de ’89 în Revista Transilvania, a avut ecou pentru că în acea perioadă de ani tulburi şi social şi politic era un vis îndrăzneţ să scrii despre vise sub ghilotina cenzurii comuniste: “Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?/ne spuneau că există în vis/ că în el nu visează nimeni/ am călătorit pe acel meleag şi am visat/ că o mie de ţări fiecare avea./Dar zidul cu o mie de sori?”