invitat special
Scopul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna
reunificarea lucrurilor din Cer cu cele de
pe Pământ şi refacerea relaţiei dintre El
şi om, la nivel care era înainte de căderea
omului.
”Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl
Domnului nostru Isus Hristos, care
ne-a binecuvântat cu tot felul de bi-
necuvântări duhovniceşti, în locurile
cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte
de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi
fără prihană înaintea Lui, după ce, în
dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim
înfiaţi prin Isus Hristos, după buna
plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe
care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin
sângele Lui, iertarea păcatelor, după
bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug pes-
te noi, prin orice fel de înţelepciune şi
de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere
taina voii Sale, după planul pe care-l
alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la îm-
plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi
într-unul, în Hristos, toate lucrurile:
cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El am fost făcuţi şi moştenito-
ri, fiind rânduiţi mai dinainte, după
hotărârea Aceluia care face toate
după sfatul voii Sale,
12. ca să slujim de laudă
slavei Sale, noi, care mai di-
nainte am nădăjduit în Hristos.
(Efeseni 1 : 3-12)
Faptul că Dumnezeu Îşi doreşte reface-
rea relaţiei cu omul şi a făcut totul pen
tru realizarea ei, acest fapt nu determină
obligatoriu în viaţa omului un destin ce-
resc pozitiv. Există o predestinare dumne-
zeiască în punctele importante ale isto-
riei Universului şi a umanităţii la un nivel
macro, dar în ce priveşte nivelul micro, cel
individual, nu putem vorbi despre o pre-
destinare determinantă si obligatorie.
18
REVISTA LOGOS MAGAZIN
ACCEPTAREA SAU RESPINGEREA HARULUI
DIVIN, A JERTFEI DOMNULUI ISUS CRISTOS
DECIDE DESTINUL VEŞNIC AL OMULUI.
Jertfa de pe cruce a Domnului nostru a
pus bazele unei noi percepţii umane faţă
de Dumnezeu, spulberând orice motiv
de a-L considera pe Dumnezeu ca fiind
nepăsător, sever şi rece: "Duhul Domnu-
lui este peste Mine, pentru că M-a uns să
vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis
să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să
propovăduiesc robilor de război slobozirea,
şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul
celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare
al Domnului." (Luca 4: 18-19)
În acelaşi timp, acceptarea darului şi iubirii
lui Dumnezeu vine şi în ajutorul corectării
relaţiilor interumane. În relaţiile interu-
mane, experienţele de respingere se acu-
mulează periculos: părinţi, soţi, prieteni
apropiaţi, profesori, şefi, superiori, lideri
spirituali, etc. pot sta în spatele unor astfel
de experienţe care pot fi juste sau injuste.
Dacă cele juste pot fi cumva raţional pre-
lucrate, cele injuste cauzează răni care au
o singură soluţie în faţa ameninţării, a dis-
trugerii personalităţii şi sănătăţii psihice a
unui om, cea de acceptare a “acceptării lui
Dumnezeu” prin Isus Cristos.
Omul nenăscut din nou nu poate decât
să acumuleze respingerea, insuccesul,
marginalizarea şi să încerce o falsă conso-
lare prin răzbunare sau folosirea aceloraşi
metode destructive faţă de alţii: “Dacă
eu sunt nefericit de ce să nu contribui la
nefericirea celorlalţi?’ Dacă eu am fost re-
spins de ce să nu resping şi eu?
Fără umplerea cu Duhul Sfânt, în urma
naşterii din nou, acest lanţ al blestemului
moştenit din generaţiile anterioare şi cel
pe care omul îl dobândeşte în cursul vieţii
lui nu poate fi rupt. Domnul Isus pe cruce
a suferit cea mai gravă şi adâncă respin-
gere atunci când nu numai oamenii, ci şi
Dumnezeu Tatăl L-a părăsit:
“Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a
strigat cu glas tare: "Eli, Eli, lama sa-
bactani?", adică: "Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit?" (Matei 27: 46)