ceva în întregime; a se gândi
profund la ceva de sus până
jos”. Deci, cu alte cuvinte, cu-
vântul ”katanoeo” (a veghea) nu
se referă la o acțiune superfi-
cială, la o considerare doar de
moment a cuiva.
O persoană angajată într-o
astfel de gândire se concen-
trează sau se focusează de
fapt pe acțiune. Este serios
implicată și captivată de acel
proces (vegherea). Deci când
Dumnezeu ne cere ”să veghem
unii asupra altora” ne cere să
o facem într-un mod serios,
sincer și profund. Aceasta este
inima lui Dumnezeu pentru
toți oamenii, să-i ridice, să-i
restaureze și să se îngrijească
de ei prin alți frați. Astfel putem
deveni o sursă de binecuvân-
tare și o unealtă folositoare în
mâna lui Dumnezeu pentru cei
care au nevoie la un moment
dat în viața lor.
Prin urmare, Evrei 10:24 ar putea
fi înțeles astfel: ”observați-vă
unul pe altul cu mare atenție,
analizând fiecare situație și
nevoie a celuilalt, empatizând
cu cealaltă persoană și cu
situația prin care trece și vedeți
cum puteți să vă îndemnați la
dragoste și la fapte bune”.
Biserica locală este în așa fel
proiectată de Dumnezeu ca
să fie o familie spirituală unde
oamenii se iubesc sincer și sunt
atenți și preocupați de nevoile
lor reciproce. Nu doar să știm
despre visele și dorințele altora,
dar să fim preocupați și să
ajutăm cât putem la împlinirea
acestora, urmărind evoluția lor
spre bine. Sună foarte ciudat
pentru zilele în care trăim acest
îndemn din cartea Evrei, dar
exact la acest lucru se referă.
Biserica trebuie să fie un loc
unde fiecare devine dedicat
în a fi o binecuvântare pentru
alții. Când membrii unei biserici
locale se dedică acestei acțiuni
de a fi o binecuvântare pentru
cei din jur, atunci este foar-
te greu ca cineva să cadă în
descurajare și în cele din urmă
în izolare.
Acel bărbat și-a restaurat până
la urmă inima, dar am auzit
în același timp că mulți nu
au reușit să se mai ridice din
descurajare și izolare, poate
și pentru faptul că nimeni nu
s-a apropiat de ei pentru a-i
ajuta. Deci tuturor le place să
fie încurajați, apreciați și să
vadă practic că celor din jur le
pasă de ei, dar haideți totuși
să nu uităm niciunul că suntem
rugăciunea mea:
Doamne, Te rog să mă ierți că în ultimul timp m-am centrat așa de mult
doar pe propria mea persoană și am uitat de nevoile oamenilor din jurul
meu. Iartă-mă că am devenit atât de captivat de propriile mele probleme
și situații și am uitat astfel că nu sunt singura persoană din lume care se
luptă cu situații dificile. Ajută-mă să îmi ridic acum ochii de pe mine însu-
mi și să privesc în jurul meu să văd cine are nevoie de un cuvânt special
de încurajare. Duhule Sfânt deschide-mi ochii inimii și fă-mă sensibil să
recunosc pe acei oameni care au nevoie de o atingere plină de afecțiune.
Recunosc că de multe ori am primit ajutor sincer de la alții. Acum doresc
și eu să dăruiesc sincer ajutor celor care au nevoie. Mă rog acestea în
Numele Domnului Isus. Amin.
chemați să fim la rândul nostru
un ”canal” de binecuvântare și
încurajare pentru cei din preaj-
ma noastră.
Nu uita că cei care îți zâmbesc,
de fapt nu sunt fericiți întotdeu-
na... Dar dacă tu ești sensibil la
călăuzirea Duhului Sfânt și ești
acea persoană căruia îi pasă
de alții, care veghează asupra
altora, atunci vei recunoaște
când cineva are nevoie de
cuvintele sau acțiunile tale de
încurajare pentru a le ridica
duhul și sufletul.
Roagă-te chiar acum să pri
mești prin Duhul Sfânt îndru-
mare spre o persoană care are
nevoie de încurajarea ta chiar
azi. După ce ai primit confirma-
rea în duhul tău referitor la cine
este acea persoană, acționează
în modul cel mai potrivit posibil:
dă un telefon, stabilește o
întâlnire, trimite un mesaj și du
acelei persoane prospețime și
binecuvântare!
provocare:
HAIDEȚI SĂ NU UITĂM CĂ SUNT ȘI ALȚII
ÎN JURUL NOSTRU CARE AU NEVOIE DE
ÎNCURAJARE, LA FEL DE MULT CA ȘI NOI.
SĂ NU NE LĂSĂM CONDUȘI
DOAR DE OCHII FIZICI!
NU ORICINE ZÂMBEȘTE ESTE ȘI FERICIT!
ALEGE SĂ ÎNCURAJEZI SĂPTĂMÂNA ACEASTA
O PERSOANĂ DIN ANTURAJUL TĂU APROPIAT!
REVISTA LOGOS MAGAZIN
11