ȘCOALA DUMINICALĂ
Urmează apoi un joc în care încercăm să-i facem să ex-
perimenteze emoții și sentimente în legătură cu pasajul
din care am citit. Cu cât simți mai bine despre ce este
vorba în pasajul studiat cu atât îl ințelegi mai bine și
îți rămâne mai bine în minte. Ar mai fi apoi învăța
rea versetului zilnic care se face tot prin joc și apoi în
funcție de vârstă, mai sunt activități de lucru manual,
cântece, etc.
Cam acesta este rezumatul unei lecții de școală dumini-
cală. Însă aceasta nu este totul. Un rol determinant în
pregătirea și succesul unei lecții la școala duminicală
îl are rugăciunea. E obligatoriu pentru un învățător de
copii să aibă un timp de părtășie cu Domnul. Orice am
face, oricât ne-am strădui, fără harul și prezența Dom-
nului lucrarea e seacă, totul e doar un înveliș colorat,
lipsește substanța, miezul, puterea, esențialul. Rugăciu
nea este ”adezivul” care lipește totul.
Activitățile, jocurile, învățătura devin o lecție atunci
când harul Domnului este prezent. Iar harul, se știe,
coboară în rugăciune, de aceea e important să ne
rugăm acasă și la grupă, singuri și împreună cu copiii
și întreaga biserică.
RESPONSABILITATE
De ce e slujirea la copii o responsabilitate? Mai trebuie
oare să explic?
În contextul acesta social, în care copilului îi lipsesc cu
desăvârșire modelele în viață, învățătorul de copii (ală-
turi de familie, profesori) trebuie să-și asume acest rol.
Aflat în ”lumina reflectoarelor” el trebuie să trăiască în
conformitate cu ceea ce predă, astfel că vechiul proverb
”fă ce face popa nu ce zice popa” să nu se aplice în ca-
zul lui. Dacă vor vedea cum Dumnezeu vibrează în în-
vățătorul lor, copiii vor vrea să-L cunoască, vor căuta
acel izvor proaspăt care curge în prezența dascălului
lor.
Principalul scop al școlii duminicale este ca fiecare
copil să-și dorească să-L primească pe Domnul Isus
în inimă și întreaga lui viață să fie schimbată. Pentru
aceasta însă este nevoie ca dascălii creștini să fie cu
adevărat ceea ce pretind că sunt. Citirea Bibliei și
relația personală cu Domnul Isus sunt inseparabile de
calitatea de învățător la copii. Să fim conștienți și să ni
le asumăm împreună cu un caracter creștin și cu multă
smerenie și pocăință, iar harul Domnului va adăuga
toate celelalte ingrediente care sunt necesare lucrării de
mântuire a copiilor.
De asemenea, tot ca o responsabilitate văd și necesi-
tatea cunoașterii fiecărui copil în parte. Da, nu toți
sunt la fel, unii au nevoie de ajutor mai mult și unii mai
puțin. Tu, ca dascăl, trebuie să descoperi întrebările pe
care le au copiii, problemele cu care se confruntă și să
oferi răspunsuri și rezolvări în conformitate cu statu-
tul nostru de creștini. Compasiunea, atenția, interesul
și vorba buna creează o punte între elev și dascăl. Pe
puntea aceasta vă puteți întâlni mereu ori decâte ori e
nevoie căutând soluții, încurajând, ridicând, spunând
”bravo” sau ”nu-i nimic, se-ntâmplă”.
BINECUVÂNTARE
Nu pot explica binecuvântarea de a fi învățător la copii.
Sunt experiențe personale cu încărcătură emoțională
foarte mare, un lucru este însă clar și sigur: Să fii lu-
crător în via Domnului e o binecuvântare în sine. Să
sapi, să plantezi, să uzi și-apoi să vezi cum via crește
zi de zi, e o bucurie mare. Mi s-a întâmplat de curând
să văd cum cresc struguri în via aceasta și am fost im-
presionată până la lacrimi. Felul în care Dumnezeu te
ridică, te asistă și te crește, îți dă favoare și întâietate,
aduce în sufletul meu atâta bucurie încât mă simt cea
mai binecuvântată persoană. E o experiență deosebită
să simți ”în palmele tale” sufletele lor sincere de copii
care au nevoie să-L cunoască pe Dumnezeu și e o aspi-
rație și o împlinire profundă a vieții mele să văd că un
bob am contribuit și eu la asta. Am citit undeva și mi-a
plăcut foarte mult, încerc să mă identific cu acest citat:
Tu ești o unealtă în mâna Domnului cu care scrie o
scrisoare de dragoste întregii lumi.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
articol realizat de
raluca pop și luminița alexa
REVISTA LOGOS MAGAZIN
39