supune. «Mă duc, domnule.» Dar nu s-a (mai) dus…
(BVA)” S-a terminat totul acolo. El nu a mai mers să lu-
creze în via tatălui. Poate că niciodată nu a avut intenția
de a onora promisiunea.
Apoi Isus a întrebat pe ascultătorii Săi, pe preoții cei
mai de seamă și bătrânii poporului (v. 23), care dintre
cei doi fii a facut “voia tatălui.” Cel al cărui “nu” a deve-
nit un “da”, sau cel al cărui “da” a devenit un “nu”?
În această poveste scurtă Isus a subliniat faptul că a face
voia Tatălui este mai mult decât pur și simplu o ches-
tiune de cuvinte. Este în primul rând o chestiune de
fapte. Una e că cineva se angajează prin cuvinte să faca
voia lui Dumnezeu și altceva să și facă ce a promis.
Cuvintele singure fără acoperirea faptelor nu înseamnă
nimic! Și liderii religioși au dat răspunsul evident. Ei au
spus că fiul ascultător este cel care a mers la vie, nu cel
care a spus “da”, dar nu a mers.
Acesta a fost răspunsul corect. Dar din versetul 45 si
46 reiese că aceștia au fost șocați și se simțeau jigniți
de pildele lui Isus: După ce au auzit pildele Lui, preoţii
cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte de-
spre ei şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade,
pentru că ele Îl socoteau drept proroc.” Totul a culminat
se pare cu o nouă afirmație a Mântuitorului care le-a
spus în adevăr ... că vameșii și curvele merg în împărăția
lui Dumnezeu înaintea lor, identificându-i cu primul
fiu, care a refuzat să se supună tatălui său inițial, dar
care după aceea s-a răzgândit și a făcut lucrul cerut. Au
rămas să tragă concluzia că Isus îi considera pe farisei
drept al doilea fiu din pildă, care în cele din urmă sunt
excluși din Împărăția cerurilor datorită acestui tip de
comportament.
12
REVISTA LOGOS MAGAZIN
EXCLUDERE DIN ÎMPĂRĂȚIE
Isus a vorbit nu numai de intrarea păcătoșilor în
Împărăția lui Dumnezeu, ci, de asemenea, merge până
acolo că le adeverește că aceștia vor intra înaintea lor
acolo! Acest lucru a fost la fel de radical ca în Matei
8 : 11-12, unde Domnul le spune din nou celor reli-
gioși așa: Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi
de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov
în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi
în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea
dinţilor. Îmi pot imagina liderii religioși cum fumegau
de nervi când au auzit explicația lui Isus din parabolă.
În această frază în care Isus spune că vameșii și curvele
merg înainte în Împărăția lui Dumnezeu este folosit un
cuvânt din limba greacă ”proago” . Proago înseamnă o
inversare . Aceia care au părut să fie cei dintâi sunt în
realitate cei din urmă sau chiar lăsați pe dinafară, iar
cei care păreau să fie ultimii și chiar fără perspectiva
intrării, sunt acum primii.
Dar oare această expresie că ”păcătoșii merg înainte”
înseamnă că liderii religioși vor merge și ei în
Împărăție, numai că ei vor merge în urma celorlalți și,
cumva, într-un mod mai puțin onorabil? Eu nu deduc
din spusele lui Isus acest lucru și nici voi dacă citiți
cu atenție versetele la care m-am referit mai sus. Este
posibil să nu fie acolo... Amintiți-vă de Pilda celor zece
fecioare (Matei 25: 1-12). Cei care au intrat în odaia de
nuntă s-au bucurat de nuntă. Dar ușa s-a închis înainte
ca ceilalți să ajungă acolo. În parabola celor doi fii pe
care o spune Isus se pare că este implicată o excludere,
nu doar o retrogradare. Cei care “ajung înainte/primii
acolo”, iau de fapt locul celor care au fost așteptați să
fie acolo.