drumul spre pace
în lume, dacă chiar există. A trecut
mult până să mă conving de dragostea
Lui pentru noi toți, să realizez că pro-
tecția Lui sfântă era oricum peste mine
și fratele meu, ne respecta alegerile dar
ne iubea în continuare și ne scăpa din
multe încercări, în ciuda faptului că Îi
răspundeam cu indiferență, tristețe și
aroganță uneori...
Mă învârteam în anturaje toxice, fu-
mam, citeam cărți despre reîncarnare,
extratereștrii, orice alte cărți, mai
puțin Biblia. Mergeam foarte rar la
biserica ortodoxă cu bunica, dar nu re-
ușeam să mă conectez cu Dumnezeu,
nu simțeam acea dragoste sfântă care
te atrage și te umple de bucurie așa
cum am găsit-o mai târziu, mult mai
târziu la Logos, biserica unde chiar
te adapi cu apă vie, unde chiar simți
prezența Domnului și te lași umplut
de Duhul Sfânt.
În anul 1992, în august m-am
căsătorit din dragoste, deși părinții
noștri n-au fost de acord să ne
căsătorim, fiecare dorindu-și altceva
pentru copilul lor, dar din păcate isto-
ria se repeta, noi tot ne-am căsătorit,
iar alcoolul și-a făcut apariția in casa
noastră. M-am întrebat de multe ori
de ce. Cred că este foarte important
să ascultăm de părinți, dar mai ales
de Dumnezeu. Acum știu, atunci nu
știam din păcate.
Așa că, încet-încet toată dragostea
s-a transformat în ură, în frustrări si
de o parte și de alta, cu răni nevinde-
cate din copilărie și de o parte și de
alta. Nu mai vedeam nicio ieșire, sin-
gura cale mi se părea că este divorțul,
dar atunci a apărut vestea cea mare:
vom avea un copil! Ce bucurie!
“
Ce bucurie să fii mântuit, să fii iertat, să fii iubit așa cum ești, să fii curat
și să-ți dorești și mai mult să curgă izvorul inimii tale curat, astfel încât
să se reverse peste alte inimi care-L caută pe Hristos și să fim fiecare
o picătură în Marele Ocean de dragoste a lui Dumnezeu.
Am hotărât să ne mai dăm o șansă,
a promis că renunță la alcool și am
continuat o vreme cu bucurie, dar din
păcate nu reușea să-și țină promi
siunea, iar eu nu am reușit să-i arăt
dragoste și înțelegere, nu m-am rugat
suficient, nu L-am căutat împreună
pe Dumnezeu, am lăsat frustrările să
reapară, certurile erau tot mai dese,
iar fiica noastră creștea într-o casă în
care liniștea, pacea, bucuria, prezența
Domnului nu era simțită, pentru că
inimile ni s-au închis și nu mai știau
să iubescă...
A fost o perioadă tristă și datorită
faptului că amândoi eram orgolioși,
n-am reușit să facem ca iubirea să
câștige, să vindece, să lumineze, n-am
știut să-L lăsăm pe Isus să lucreze în
inimile noas
tre ca să aducă unitate,
pace, vindecare. Ar fi fost atât de sim-
plu și atât de miraculos totodată!
40 | REVISTA LOGOS MAGAZIN
Doar după ce experimentezi această
trecere de la omul vechi la omul nou
care suntem din momentul în care
Îl acceptăm pe Hristos ca Domn
și Mântuitor realizăm asta. Fap-
tul că Domnul Isus ne-a împăcat cu
Dumnezeu prin jertfa Sa face posibil
acest lucru. Pacea și dragostea Lui ne
umplu inima de bucurie.
Da, nu știam aceste lucruri și sătui de
certuri am hotărât, de data aceasta îm-
preună cu fiica mea, să divorțăm. Doar
că s-a întâmplat să se îmbolnăvească,
așa că am decis să ramânem să-l în-
grijim, în ciuda frustrărilor ce s-au
adunat de-a lungul anilor.
Eu mergeam cu drag la Logos împre-
ună cu prietenele pe care Dumnezeu
Le-a pus în calea mea fiindu-mi și
colege de serviciu și cele care m-au în-
curajat să dau examen la Facultatea de
arte, ca mai apoi să fim colege și aici.