interviu
Îmi amintesc cum de mici eram cu
toţii fascinaţi de istorisirile biblice
pe care ni le spunea tata, fie acasă, fie
în Biserica din Arad Bujac, unde era
pastor. Faptul că ştiam de acasă cât de
frumoase sunt “întâmplările cu Dom-
nul Isus” ne-a făcut curioşi să le as-
cultăm şi când le spunea în Biserică.
Era o adevărată strategie pastorală
a lui Pavel Bochian să ţină şcoala
duminicală cu copiii, chiar el, în
“Biserica mare”, duminica dimineaţa.
Era clar că dacă plăceau copiilor acele
lecţii de şcoală duminicală, ele erau
bine primite de toată adunarea. Erau
lecţii interactive şi copiii se întreceau
să răspundă la întrebări, să recite
cuvinte de aur şi să-şi arate interesul
pentru Sfânta Scriptură.
Aş putea da exemple de copii de
atunci asupra cărora acele lecţii de
şcoală duminicală au avut un impact
care le-a influenţat întreaga viaţă.
Unii din ei sunt şi azi slujitori ai lui
Dumnzeu aflaţi în poziţii cheie în
lucrarea lui Dumnezeu.
Nu vreau să abuzez de prea multe
detalii, dar m-aş referi pe scurt la
faptul că deşi era un pastor foarte
ocupat, Pavel Bochian era şi un tată
dedicat, care-şi slujea cu bucurie
familia şi copiii. Nu se dădea înapoi,
de exemplu, de la gătit şi era gata
să aplice reţete culinare originale
spre bucuria noastră, a copiilor. Se
întâmpla că mama în unele împre-
jurări, fiind internată în spital, lipsea
de acasă. Atunci tata îşi punea şorţul
de bucătărie şi se apuca de gătit reţete
surpriză, foarte originale. Ştiţi careva
ce înseamnă o supă de mere sau o ci-
orbă de gutui? Ei bine, tata ne-a gătit
şi ne-a servit asemenea specialităţi pe
care noi, copiii nu le vom uita.
Pastor Pavel Bochian
sărace sau pe cei afectaţi de inundaţii
şi avea grijă ca anumite ajutoare
venite de la bisericile din Bucureşti
sau chiar de la misiuni din străinătate
să ajungă la cei mai nevoiaşi din-
tre credincioşi. Experienţa aceasta
m-a determinat ca odată ajuns în
Bucureşti să mă implic în mobilizarea
tinerilor pentru a sluji sub cele două
aspecte, respectiv în lucrarea spiritu-
ală a bisericii şi în ajutorarea fami-
liilor nevoiaşe.
Foarte curând am reuşit să adunăm
un grup de laudă şi închinare cu chi-
Pentru că aţi menţionat vârsta
tinereţii o să mă opresc la una din
amintirile acelei perioade. Dădusem
examenul de bacalaureat, pe care l-am
absolvit cu brio şi tata era de părere
că mi-ar prinde bine un timp de
relaxare. El urma să plece cu mama
într-o călătorie misionară în judeţele
Galaţi şi Brăila. Era în anul 1970
când aproape toată ţara era lovită
greu de inundaţii catastrofale. Am
plecat atunci împreună cu părinţii, cu
maşina Cultului, o Dacia 1100, şi am
rămas încântat de ce am întâlnit. Deşi
bisericile vizitate erau sărăcăcioase,
a fost o surpriză să întâlnesc acolo
mulţi tineri dedicaţi şi talentaţi.
În general acolo, credincioşii mi se
păreau la un foarte bun nivel spiritual
şi cu mult respect pentru slujitorii
care osteneau între ei. Pe lângă sluji-
rea spirituală, am fost impresionat să
constat că tatăl meu cerceta familiile
Pastor Pavel Bochian
tarişti, solişti vocal; şi să ne implicăm
în slujirea bisericii. Când a venit
timpul colindelor am hotărât că nu
vom accepta să strângem bani, cum
era obiceiul la astfel de ocazii, ci vom
face ceva deosebit. Am contribuit
noi, fie cu bani, fie cu alte bunuri
de sezon, să colindăm pe cei mai
nevoiaşi sau bolnavi şi să lăsăm acolo
ajutoarele noastre, încercând să fim
astfel o dublă binecuvântare pentru
ei. Chiar dacă contribuţiile noastre
erau modeste, îmi aduc şi azi aminte
cu plăcere câtă bucurie aduceau în
acele familii.
4. Cum l-a întâlnit pe Domnul Isus
personal ?
I.B. Cum l-a întâlnit Pavel Bochian
în mod personal pe Domnul? Îmi
face plăcere să amintesc aici mai
întâi mărturia personală a tatălui
meu pe care a spus-o de mai multe
ori şi a scris-o în cartea lui - Viaţa
unui păstor. Este şi anul Centenarului
Pavel Bochian, astfel că poate fi de
interes.
Încă de la vârta de 6 ani frecventa
un grup de studiu biblic şi rugăci-
REVISTA LOGOS MAGAZIN | 29