departament femei
AUTOR ARTICOL
DANA
ARDELEAN
Președinte al asociației Piciorușe ”Little Feet”
Consilier pentru criză de sarcină și SPA (sindrom post avort)
Responsabil program prevenție sarcină
Cum primăvara aduce întotdeauna ceva nou, actual, tot așa și în centrul Piciorușe
Little Feet ne bucurăm de un sezon în care avem provocări noi, provocări mari
totodată, care ne motivează și ne echipează spre a merge înspre excelență, înspre
alte sezoane mai călduroase și mai provocatoare.
În câteva zile vom intra în două licee din Baia Mare, unde vom putea face atât
prevenție sarcină, cât și prevenție droguri. Ne aflăm practic în proces de încheiere
a unui parteneriat cu Inspectoratul Școlar, parteneriat care ne va permite intrarea
în contact cu cât mai mulți adolescenți, cu aceia care sunt în cea mai vulnerabilă
postură în ceea ce privește apariția unei sarcini nedorite, cât și a consumului de
droguri.
Cât privește consumul de droguri, marea noastră provocare despre care vorbeam,
este lansarea programului ”Teen Challenge” în orașul nostru, program care ne
permite intrarea și în alte domenii de slujire: droguri, alcool, tutun, jocuri de noroc,
pornografie. Însă despre acest aspect Emanuel este direct responsabil și v-a
prezentat un articol despre acest subiect tot mai des întâlnit, consumul de droguri.
Eu, în schimb, doresc să fac o altă mărturie personală, prin care doresc să stârnesc
interesul în acest domeniu Pro Life.
Vorbeam în articolul anterior despre ceea ce
a stat în spatele viziunii și chemării pe care
Dumnezeu mi-a făcut-o, de a fi o voce și un
apărător al copiilor nenăscuți și ”târâți la moar-
te” (Proverbe 24:11) și cum și eu am fost odată ca
și ei, atunci când părinții mei au luat decizia ca
eu să nu pot avea dreptul la viață, iar la fracțiune
de secundă, cel care a intervenit și a avut un cu-
vânt de apărare pentru mine a fost Dumnezeu,
prin decretul comunist aflat în vigoare în anul
1977. De asemenea, atunci când la 20 de ani
a venit momentul să decid eu personal pentru
viața propriului meu copil, decizia mea de atunci
a fost una total greșită.
Astăzi privesc în urmă la un alt aspect care de-
finește și exprimă chemarea mea personală. În
copilăria și adolescența mea am fost permanent
38
REVISTA LOGOS MAGAZIN
predispusă și marcată de practica avortului din
familia mea și din comunitatea din care făceam
parte atunci. Nimenea nu îmi vorbea despre
această practică, însă eu știam, nu știu cum,
dar știam că este vorba despre o luptă caustică
care se dădea între viața și moartea copiilor
nenăscuți.
Ceea ce înțelegeam cel mai bine era lipsa de in-
teres și de implicare a unora (tatăl meu), dar și
lupta femeii aflată singură în front, durerea, vi-
novăția și neiertarea din inima ei, cu precădere a
mamei mele. În ea au izbit toate acestea, însă și
în mine totodată, toate acestea făcând ca moar-
tea prin avort să devină un blestem, o moștenire
peste generații. Acum, privind în urmă, îmi înțe-
leg perfect vulnerabilitatea.