Revista Eco-Rom Ambalaje , Nr.11 Februarie - Aprilie 2014 | Page 7

ecopractic
de referință 1990, realizăm faptul că
provocările tehnice, economice şi sociale
legate de emisiile de GHG sunt parte integrantă a noului sistem care trebuie să
se dezvolte în continuare şi anume,
economia circulară. Acest lucru cu atât
mai mult cu cât, pe 22 ianuarie 2014,
Comisia Europeană a propus, în contextul
tranziției la o societate cu emisii de GHG
reduse, un obiectiv (deocamdată orientativ, neobligatoriu pentru Statele Membre)
de creștere a ponderii energiei regenerabile la cel puțin 27% din consumul total
de energie al Uniunii Europene până în
2030 şi de reducere cu 40% a emisiilor
interne de GHG faţă de 1990.
Foaia de parcurs pentru trecerea Uniunii
Europene la o economie competitivă cu
emisii scăzute de carbon are ca obiectiv
pe termen lung - 2050 - reducerea cu
80% - 95% a GHG faţă de nivelurile de
emisie din 1990 pentru a menține
fenomenul de încălzire globală sub 20C.
Modelul liniar vechi de peste 150 de ani
de evoluție industrială a producției şi
consumului, în care bunurile sunt fabricate, vândute, folosite şi apoi aruncate

ca deșeuri, trebuie înlocuit cu cel al
economiei circulare care este orientată
pe securizarea resurselor naturale (prin
reutilizare/reciclare), pe crearea de noi
locuri de muncă la nivel local şi regional,
pe diminuarea emisiilor de GHG şi, nu în
ultimul rând, pe un sistem fiscal sustenabil care să susțină cele precizate anterior. Schimbarea trebuie privită cu
încredere; de altfel, raportul din 2012 al
Ellen MacArthur Foundation precizează

că implementarea economiei circulare ar
putea aduce economii de 630 de miliarde USD/an până în 2025 fabricanților
europeni, printr-o mai bună proiectare şi
o utilizare mai eficientă a materialelor.
Provocarea pentru afacerile durabile în
următoarea perioadă este aceea de a
identifica modele de dezvoltare şi
creștere care au ca rezultat un impact
redus asupra mediului, iar economia circulară reprezintă un astfel de model.

Modificări legislative

Noua lege a salubrizării necesită clarificări
liliana Nichita
Director operații
Deși în mod obișnuit modificările legislative sunt generate de
evoluția pieței, domeniul gestionării deșeurilor a suferit o serie de
modificări serioase la sfârșitul anului 2013 şi începutul anului 2014.
Camera Deputaților a adoptat, la începutul lunii februarie, Legea
pentru modificarea și completarea Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006. Această modificare a stârnit mai multe discuții plecând în primul rând de la exclusivitatea
teritorială acordată operatorilor de salubritate, dar şi de la
termenele de până la 35 de ani pe care se atribuie contractele
de delegare a serviciului de salubritate în unitățile administrativ
teritoriale. În lipsa unor clarificări suplimentare asupra modului
în care trebuie să fie citită şi aplicată această prevedere legală,
vom asista la o criză în piața colectării deșeurilor, mai ales pentru deșeurile de ambalaje generate în fluxul industrial şi comercial. Deşeurile generate de un operator economic trebuie să fie
gestionate de acesta prin intermediul unor contracte de prestări
servicii cu colectori autorizați. În acest sens, apreciem că impunerea încredințării acestui tip de deșeu către operatorul care
asigură salubrizarea este greșit interpretată în textul legii,
generatorii fiind în continuare îndreptățiți să predea deșeurile de
ambalaje către colectori autorizați.
O altă noutate importantă o reprezintă calitatea autorității locale
de deținător al deșeului municipal. Astfel, se consideră infracțiune sustragerea de deșeuri generate de populație şi depuse în containerele pentru colectare separată. Această
prevedere este binevenită în condițiile în care în ultimii ani furtul
din containere a ajuns la cote alarmante.

7