Revista Eco-Rom Ambalaje Nr. 15 - Februarie - Aprilie 2015 | Page 3

ecovoice

Cu sau fără bonfiscal?
Cu toții am intrat în contact,
sub o formă sau alta, cu fenomenul colectării informale. Dacă nu am văzut
cărucioarele pe stradă, am
citit sigur despre ele în
presă. Ca atare, trebuie să
ne punem câteva întrebări:
cum s-a ajuns la acest fenomen? Ce implică, cui folosește și cui dăunează?

E

xistă, desigur, implicații sociale, oameni care sunt săraci sau nu au locuri de muncă. Însă această soluție
ad-hoc nu poate să înlocuiască programele de protecție socială, iar situația
acestor persoane nu se rezolvă astfel.
Prin activităţile de colectare informală se
poate asigura doar subzistenţa, dar nu se
poate vorbi despre condiții bune de
muncă, de igienă, de o stabilitate sau protecție socială reală.

aCeas tă aCtivitate nu reprezintă
un loC de munCă
Dezvoltarea sistemelor de colectare separată, indiferent de soluțiile alese, a creat
un nou comportament în rândul cetățenilor, care sunt mai atenți cu soarta deşeurilor de ambalaje. În oraşele în care
cetățenii au îmbrățişat colectarea separată a crescut cantitatea deşeurilor de
ambalaje colectate în containere şi, mai
mult, deşeul de ambalaj nu a mai fost privit ca un gunoi, ci ca o resursă.
Acest lucru a fost sesizat şi de unii cetățeni cu o situație socială precară, iar
aceştia au început să sustragă deşeurile
de ambalaje valoroase (PET, aluminiu) din
containere.
De ce ar trebui cetățenii care au un comportament civilizat să suporte astfel de
activităţi în jurul lor? De ce o ţară care a
aderat la Uniunea Europeană crede că
poate rezolva situația cazurilor sociale
permiţându-le acestor oameni să nu respecte cele mai elementare reguli de
igienă şi siguranţă?
Unii vor spune, ca o scuză pentru actuala
situație, că de fapt locul acestor containere nu este în zona marilor artere, ci în
spatele clădirilor. Mutarea lor nu ar re-

zolva, însă, nimic, doar ar ascunde problema de ochii lumii. Sigur că optimizarea sistemului de colectare poate fi un
subiect, dar aceste chestiuni trebuie să
fie tratate separat.
Revenind la colectorii informali, după ce
materialele sunt scoase din containere,
ele sunt transportate cu cărucioarele la
„centrele de colectare”. Care este situația
acestora, însă? Sunt aceste centre reglementate? Activitățile care se desfăşoară
aici sunt autorizate, cantităţile colectate
sunt înregistrate şi raportate în mod corect? Se plătesc taxe?
Unele dintre aceste centre nu au nici
măcar un cântar, acuratețea este arbitrară, iar atmosfera de la intrare este una
de lume interlopă. Fără a generaliza, activitatea centrelor de colectare trebuie să
fie atent reglementată, integrată şi verificată, nu doar prin prisma considerentelor
juridice şi fiscale, ci şi prin prisma condițiilor de muncă.
Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat o serie de obiective de
reciclare. Acestea sunt stabilite pentru
statele membre, dar ele sunt translatate
autorităţilor locale şi industriei. Împreună,
autoritățile şi industria organizează şi finanțează sistemul de management al
deşeurilor de ambalaje. Persoanele fizice
nu trebuie să intervină în acest sistem
decât printr-un comportament civilizat de
colectare separată, interesele cetățenilor
fiind reprezentate de către autoritatea locală care decide ce este mai bine pentru
locuitorii săi.

Un container stradal, un sac de colectare
distribuit în zonele de blocuri sau un automat de colectare plasat într-un supermarket sunt doar câteva tipuri de recipiente
de colectare. Dar un recipient de colectare nu reprezintă un sistem în sine. El
este şi trebuie să fie parte dintr-un sistem
proiectat astfel încât să permită în mod
facil accesul cetățeanului la colectarea
separată.

Cui dăunează situația?
Activitatea de colectare a deşeurilor
costă. Unele dintre aceste costuri sunt
acoperite de valoarea materialelor vândute către reciclatori. Dar sustragerea
materialelor valoroase din containere
aduce un dezechilibru financiar sistemelor. În cele din urmă totul se va reflecta, la
vedere sau nu, în tarifele sau taxele pe
care le plătim către bugetele locale.
Este nevoie de normalitate. Trebuie ca oamenii săraci să beneficieze în mod real de
o şansă în societate dar, în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea, circuitele
de material şi financiare trebuie să fie clar
definite, transparente, accesibile numai
celor care au datoria şi sunt autorizați să
se ocupe de astfel de lucruri şi verificate
cu atenție.
Iar noi, locuitorii, trebuie să înțelegem că
locul materialelor reciclabile nu este în gunoiul menajer şi că nu este normal ca persoane neautorizate să vină „cu un
cărucior” să culeagă din containere reciclabilele pe care noi ne-am străduit să le
colectăm separat.

Scormonitul prin containere NU poate fi o soluție pentru
provocările zilnice ale unei societăţi civilizate.
3
paginărealizatădebogdanȘtefănescuDirectorOperațiiColectareseparată