IN MEMORIAM – PROFESOR NEDELCU MARIANA
Încă din cele mai vechi timpuri, viața omului
s-a aflat sub zodia norocului și semnul destinului.
Acesta se naște ca urmare a împlinirii celui mai sfânt
sentiment existent – iubirea. Apoi crește, înaintează
în vârstă, face alegeri, își face un rost în lume fără a
ști ce îl așteaptă. El are, însă, o certitudine : aceea că
într-o zi, la o anumită oră, indiferent dacă este
pregătit, dacă consideră că a realizat tot ceea ce și-a
propus, va închide ochii pentru eternitate și va lăsa
în urmă o mulțime de oameni îndurerați: copii,
nepoți, prieteni, colegi, cunoștințe.
Începutul anului 2017 a adus în sufletul
nostru, al ,,cuziștilor” (elevi, absolvenți, părinți,
cadre didactice), o durere care nu poate fi exprimată
în cuvinte. Din păcate, trecerea dincolo de hotarele
timpului a doamnei profesor Nedelcu Mariana a
reprezentat un prilej de legitimă mâhnire pentru toți
cei care au cunoscut-o. Orice persoană care o întâlnea pe doamna profesor pentru prima oară pe
holurile liceului, în laboratorul de chimie, pe stradă, ar fi putut spune că era o femeie dură, rigidă,
de o exigență și o seriozitate ieșite din comun. Însă, atunci când ajungea să o cunoască mai bine, să
stabilească o distincție clară între aparență și esență, realiza că adevărul era cu totul altul, iar eticheta
pe care odinioară o pusese tranșant nu reprezenta decât o regretabilă eroare umană, născută din
interpretarea greșită a ceea ce a putut observa în trecerea sa grăbită. Adevărul este că exigența
doamnei venea din dorința de a contribui la formarea bagajului de cunoștințe al oricărui elev aflat
la vârsta adolescenței, atunci când timpul, neiertător, îl obliga să pună piatra de temelie a viitorului
său. Aceasta era atât persoana capabilă să te dojenească cu scopul de a te ambiționa să îți depășești
limitele, cât si persoana care putea putea simți că nu mai poți, că ești gata să renunți oricând și să o
apuci pe alt drum. În acel moment, cu duioșia unei mame, îți spunea o vorbă bună și îți arăta că pe
lângă cele 1000 de motive care te determină să renunți, există alte 1001 motive pentru a continua.
Devotamentul său pentru meseria pe care întreaga viață a îmbrățisat-o cu iubire și
responsabilitate a făcut ca aceasta să lase în urmă numeroși medici, ingineri chimiști, profesori,
olimpici, dar, mai presus de toate, oameni adevărați, care astăzi sunt recunoscători pentru tot ce au
invățat de la dânsa, pentru toate lucrurile pe care le-a făcut pentru ei și care o vor păstra vie în mintea
și sufletul lor până la ultima suflare.
Cu respect și eternă recunoștință,
o generație care a avut onoarea de a o cunoaște
5