împrejurări suspecte. S-au consemnat peste 1.500 de cazuri de personal ecleziastic auxiliar care a fost epurat.
Torturi înfiorătoare
Toți aceștia vor trece prin chinuri greu de închipui. Privind în diagonală mărturiile foștilor deținuți, reținem că, fără excepție, vorbesc despre frig și foame și bătăi înfiorătoare. Gardienii loveau aproape fără limite. Frecvent se amintesc bătăile sora cu moartea, bătăile la tălpi urmate de obligativitatea dureroasă de a călca pe cârpe ude „ parcă călcăm pe sticlă pisată”-spune o mărturie.
Aduse din Uniunea Sovietică, practici experimentale de reeducare s- au implementat în lagărele morții Pitești, Gherla, Aiud etc.– unde deținuții erau puși să se lovească unii pe alții, iar cei care mai păstrau o brumă de demnitate, considerați bandiți, erau supuși la torturi inimaginabile- obligația de a sta într-o poziție fixă 17 ore pe zi – picioarele întinse orizontal, mâinile pe genunchi și bustul la 90 de grade și să nu schimbe poziția în somn – altfel erau bătuți cu bâta, lăsăți în baltă de sânge și adunându-și dinții de pe betonul celulei, siliți să bea apă cu multă sare și lăsați apoi să se usuce de sete, puși să se lovească unii pe alții și multe altele, inventate de mintea bolnavă a torționarilor. Studenții teologi și cei evlavioși – „ bandiții mistici”,– erau forțați să se lepede de Dumnezeu, hulind credința creștină. De Crăciun sau de Paști, pe melodiile colindelor sau a Prohodului, erau obligați să cânte texte cu obscenități și insulte de nedescris la adresa Mântuitorului, sau siliţi să se împărtăşească cu urină și fecale – ca să li se zdruncine credința și să se lepede de ea. Cei care cedau erau obligați să-și facă „ demascarea” in fiecare zi, adică să spună tot ce nu au declarat la anchetă, să-i trădeze pe deținuții care i-au ajutat în închisoare, și să devină ei înșiși torționari roboți cu inima împietrită, devenind din victime, călăi.( Monahul Moise- Sfântul Închisorilor, pag. 108- 111) „ Jertfele de aici nu vor rămâne fără rod!“ Raiul din mijlocul Iadului
Datorită unor vrednici slujitori – monahi sau de mir- multe dintre celulele din acele locuri de suferinţă, de torturi fizice şi psihice, de umilinţă şi mortificare, au fost transformate în chilii monastice, din care nu lipsea pravila, Rugăciunea lui Iisus, Sfânta Liturghie, Vecernia, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Domnului; nu lipsea nici lectura Sfintei Scripturi şi a Filocaliei toate din memorie, recitate in gând, în şoaptă sau, in unele închisori, prin morse bătut în ţevile ce odată folosiseră pentru încălzire. Postul din Vinerea Mare- sau din zilele de miercuri şi de vineri ale fiecărei săptămâni- însoţit de Spovedanie şi Pocăinţă, nu a fost în zadar; toate acestea- încununate de primirea Sfintei Împărtăşanii( ascunsă în cusătură batistei)-au avut un puternic rol transfigurator. Puținii pătimitori din temnițele comuniste înregistrați video după 1989( Gherge Stanică, Nicu Ioniță, Gheorghe Gheorghiu, Petru Cojocaru, Nicolae Purcarea, pr Nicolae Bordaşiu) mărturisesc că nu ar fi putut supraviețui moral, ca demnitate umană, dar nici fizic fără credință și fără Hristos în inimi. Lacrimi și Sfinți Citind despre ce s-a întâmplat fiecăruia în parte nu poți să nu te cutremuri. Ba te întrebi mai cu
22