6
vieții, în neconcordanță cu faptul că nu găsea amintiri din ultimii 4 ani decât noțiunile dobândite în facultate și cateva momente cu familia și câțiva prieteni apropiați. De unde aspirația spre a fi un om academic , erudit, dacă el se știa pe sine supus oarecum unui incorect spus -viciu- din anii adolescenței târzii, sportul,fotbalul(o vreme își câștigase existența din așa-zisa meserie de portar)...
Trezirea acestui contemplator riguros de acum era luciditatea și chiar mai mult. Nepalpabilă, era totuși o rană în registrul său emoțional, căci necunoscuta nu era o prezență efemeră într-o reprezentație (aparent) efemeră a subconștientului. Nu era o plăsmuire a imaginației creatoare și suprasolicitate de euristică,era reala, și astfel și-a impus ca în scurt timp să o caute în viața lui, măcar în orizontul apropiat. Pentru început căutarea avea să se rezume la acel jurnal, despre care își amintea cu eforturi mari unde îl pusese căci știa că ținuse un jurnal în adolescența lui timpurie, cu mult înainte de vârsta sa actuala, 25 de ani împliniți. În cele din urma il gasi într-o cutie prăfuită , alături de un plic și o confirmare de primire a unei scrisori , trimisă de el cu ceva timp în urmă in județul Iași. Erau zeci de pagini rupte, iar ultimei dăți,fără an, 4 ianuarie, îi corespundea o ultimă consemnare:
“Au trecut un an și șapte luni, iar Ștefania e doar o amintire tristă, deși am iubit-o. Sper ca după cei 21 de ani pe care-i împlinesc în curând să fiu mai chibzuit, măcar pentru a-mi măguli amorul propriu.>>Retrospectiv, îmi dau seama că adolescența e perioada cea mai bogată în evenimente spectaculoase, cu implicații directe asupra personalității și a modului cum ne facem intrarea pe poarta adevăratei vieți aflată la hotarele viitorului. Tinerețea înseamnă elan, aspirație, creație și bucurie, o sete nemărginită de viață.<<Unde mi-e bărbăția?”
Trecuseră 4 ani de la ultima însemnare. El nu-și amintea totuși să fi rupt atâtea pagini, să fi trăit altceva înafara studiului, astfel încât era evident că acele pagini lipsă ascundeau ceva ,iar necunoscuta din vis , cea care sărise în brațele lui cu atâta drag, ar fi putut fi cea care i-a umplut mintea, sufletul si jurnalul, dar de ce nu își amintea mai nimic? Indicii de o importanță colosală erau acele scrisori, pe care erau notate doar datele destinatarului, el, iar una era încă nedesfăcută. Câteva ștampile și timbrul poștal dezvăluiau faptul că erau expediate tocmai de la Iași.
Visul acela a fost pentru Alexandru Lung începutul neașpteptat și tulburător al unui șir de întâmplări, și cu greu s-ar putea deosebi care dintre ele s-au petrecut aievea și care în profunzimea ascunsă a sufletului său. Era pornit din lăuntrica hotărâre, împins de voință și chiar soartă să atingă propriile culmi de dincolo de norii conștientului. Va trece prin numeroase primejdii, bătălii cu sinele , oscilând între un om obișnuit , capabil să cunoască fericirea prin erosul natural,și omul de geniu ,la care aspiră,rece,capabil să privească obiectiv la întâmplarea cu pricina și la un sentiment de dragoste nemaîntâlnit, era îndragostit de o străină cunoscută, reîntâlnită în vis.