Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 26

Șef lucări Dr. Vițălaru Bogdan Alexandru, DVM, MAVD, PhD
Drd. Alina Ștefănescu
Romanian Society for Veterinary Minimally Invasive Surgery Chairman of the Board
Romanian Society of Nephrology and Hemodialysis Hemodialivet
Honorary Chairman of the Board
Mobil: [phone]
http://vitalaru.ro
http://www.hemodialivet.ro/
VARIAȚIILE CALCEMIEI ÎN INSUFICIENȚA
RENALĂ LA FELINE
Insuficiența renală este o afecțiune des întâlnită la carnivore, vârsta
constituind un factor important, afecțiunea fiind des întâlnită la feli-
nele cu vârsta cuprinsă între 6-8 ani și, în special la geriatrici.
Rinichii sunt organele responsabile de absorbția și de eliminarea
lichidelor din organism, contribuind la reglarea fluctuației electroliți-
lor. Insuficiența renală asociază frecvent dezechilibre electrolitice ce
au corelații directe evidente cu modificările de ritm cardiac.
Tulburările metabolismului electroliților și al
apei sunt complexe, la acestea adăugându-
se tulburările acido-bazice. În sânge cresc
electroliții din sectorul intracelular și scad cei
care predomină în spațiul extracelular (interstiții
și patul vascular). Hipocalcemia moderată,
creșterea fosfaților, sulfaților, magneziului și o
evoluție variabilă a potasiului, sunt doar o mică
parte din modificările electrolitice cauzate de
această afecțiune.
Calciul ionizat, forma activă fiziologic în circulație,
reprezintă în mod obișnuit aproximativ 55%
din totalul de calciu. Acesta este important
în reglarea funcțiilor fiziologice și în controlul
secreției parathormonului. Aproximativ 35% din
calciu este legat de proteinele plasmatice, iar
10% (așa-numitul calciu complexat) este legat
de anioni, inclusiv fosfat, bicarbonat, citrat, sulfat
și lactat. Calciul și fosforul sunt obținute de către
organism prin aport de hrană. În general, aceste
macroelemente se găsesc în cantități suficiente
în majoritatea tipurilor de alimente. Carențele
se datorează, în special, problemelor ridicate de
absorbția digestivă a acestora.
26
Cantitatea reală de calciu absorbită în fiecare
zi este variabilă în funcție de necesități și tinde
să scadă odată cu vârsta. În domeniul sănătății,
acest aport este compensat de pierderi prin
rinichi (5 mmol/zi) și prin intestin (20 mmol/zi).
Absorbția intestinală este favorizată de vitamina
D, dar afectată de acizii grași și fosfații prezenți
în dietă.
Principalele organe implicate în homeostazia
calciului sunt rinichii, intestinele, oasele și
glandele paratiroide. Absorbția calciului în
intestin, pierderea prin rinichi și reîntoarcerea în
organism sunt controlate de hormoni, în special
de către hormonul paratiroidian. Alți hormoni,
cum ar fi tiroxina, steroizii sexuali și glucocorticoizi
(de exemplu, cortizol) influențeaza distribuția de
calciu.
Alte efecte ale hormonului paratiroidian
asupra rinichilor includ alcalinizarea urinei prin
scăderea secreției de protoni și prin reabsorbția
bicarbonatului; promovarea pierderii fosfatului
prin rinichi; și scăderea reabsorbtiei de sodiu.
Secreția hormonului paratiroidian este controlată
prin feedback negativ de Ca2 + .
Nr. 12 (2/2017)