Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017-

Figure 4. Lumen esofagian, treimea proximală Figure 3. Inervația esofagului Etiologia stricturii esofagiene Strictura esofagiană apare ca urmare a esofagitelor, produse fie mecanic, fie caustic, deși implicarea corpilor străini este rar întâlnită la pisică. Cea mai frecventă cauză a esofagitelor o reprezintă refluxul gastroesofagian, întâlnit în timpul anesteziei, prin relaxarea orificului cardia (Fig.6), în herniile hiatale (Fig.7) dar și în stările de vomă asociate diverselor patologii gastroesofagiene. Se consideră ca expunerea mucoasei esofagiene minim 20 de minute la sucurile gastrice ar fi de ajuns pentru a determina apariția unei esofagite (Fig.8). O atenție deosebită trebuie acordată administrării de tetracicline, deoarece aceste medicamente au tendința de adera la mucoasa esofagiană și de a produce leziuni erozive semnificative. Strictura esofagiană poate fi congenitală, foarte rară, sau dobândită. Se descrie ca fiind intrinsecă, atunci când etiologia implică în mod direct esofagul, sau extrinsecă, atunci când există compresiuni externe asupra esofagului, cu tendință de îngustare a lumenului acestuia (Fig.9). Strictura intrinsecă este definită ca fiind orice îngustare a lumenului esofagian care poate ajunge pana la diametru de 1-2mm, de tipul unui inel fibros care se formează ca urmare a înlocuirii fibrelor de colagen din structura submucoasei esofagiene sau a țesutului muscular cu țesut fibros. Strictura extrinsecă poate fi benignă, în cazul anomaliilor de inel vascular sau secundar traumatismelor țesuturilor din regiunea cervicală sau malignă, atunci când vorbim despre procese tumorale intraluminale sau extraluminale, din mediastin sau pulmon. Nr. 12 (2/2017) Figure 5. Lumen esofagian, treimea distală Semne clinice si diagnostic Regurgitarea conținutului alimentar nedigerat imediat după ingerare, inapetență până la anorexie, odinofagia, hipersalivația, slăbirea exagerată pot fi semne care indică o afecțiune localizată la nivelul esofagului. Unii pacienți pot prezenta dispnee secundar unei bronhopneumonii de aspirație pe fond de regurgitare. Semnele clinice trebuie corelate cu un istoric de vome, cu administrarea pe cale orală a unui tratament cu antibiotic, a ingestiei unui corp străin sau cu o anestezie. Din punct de vedere al diagnosticului, acesta se stabilește prin corelarea examenului radiologic, cu substanță de contrast, cu examenul endoscopic. La examenul radiologic cu substanță de contrast se observă dilatarea esofagului anterior stricturii esofagiene (Fig.10), cu stagnarea conținutului alimentar la acest nivel. Diagnosticul de certitudine se stabilește în urma endoscopiei, care va evidenția zona de strictură, diametrul și 19

Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 19