Aripi de lumină , 17 ( 25 ), 2021-2022 termin mărul , mă simt ameţită și dintr-o dată mi se înţeţoşează privirea și leșin . De data asta sunt într-un pat decorat cu flori pe care nu le-am mai văzut niciodată . O zâna pixi stă și se uită la mine chiorâș . Când observă că mă uit la ea își retrage privirea și pleacă . Se aude o bătaie în ușă . Intră o femeie foarte dichisită cu o coroană făcută din rămurele de salcâm ușor înclinată spre stânga .
- Cum te mai simți ? spune ea îngrijorată . - Cine ești ? spun eu . - Sunt Lore , regina Elfhame-ului - Ce este Elfhame ? - Este tărâmul zânelor , goblinilor și al elfilor . - Cum am ajuns aici ? - Prințul Regatului te-a găsit în livada merelor stricate , în timp ce vâna cerbi cu coarne aurii .
- Am înțeles … spun eu , încercând să-mi mențin calmul . - Ai nevoie de ceva ? - Da , niște haine de schimb dacă nu te superi ... Lore îi spune unei pixi să-mi aducă
niște haine curate și să mă conducă în sala tronurilor , când sunt gata .
Mă spăl pe față și îmi pun rochia adusă de servitoare . Este o rochie de o culoare plăcută de verde-închis cu pietre prețioase în jurul taliei . Mă îndrept spre ușa dublă care mă duce pe un hol lung . De acolo mă preia o zână . Mă conduce în sala tronurilor , iar acolo mă întâlnesc cu Regina Lore și un băiat frumos care pare a fi Prințul care m-a găsit . Presupun că e de vârsta mea . Are ochii de culoarea zahărului brun , iar părul este de o nuanță de blond închis . Poartă o cămașă bufantă cu un sacou verde , iar pantalonii sunt făcuți din catifea verde-închis . Se uită la mine și dă ochii peste cap .
- Bună ! spun eu încet .
- Bună , muritoareo ! spune băiatul , uitându-se la mine insistent . Are o vioară într-o mână , iar în cealaltă are un arcuș .
- Foarte bine că ai venit ! Pentru câteva secunde am crezut că nu o să mai vii , spune Regina , uitânduse de sus la mine .
- Hai , să nu mai zăbovim , trebuie să găsim o cale de a te scoate de aici ! spune prinţişorul .
Mă îndrept spre masă , unde sunt
aranjate tot felul de cărți , de la regulile muritorilor până la cărți de aventură . Mă așez pe un scaun cu spătarul sculptat din lemn de stejar . Amândoi se uită la mine de parcă toți trei am împărtăși un secret .
- Cum te cheamă ? îi spun eu prințului .
- Mă cheamă Keir . îmi spune el , șoptit . Se apropie de mine lăsându-și vioara și arcușul pe masă . Scoate ceva din buzunar . Pare a fi un pergament în miniatură . Mă uit chiorâș la el și întreb :
- Cu ce ne poate ajuta acest pergament micuț ? Nici nu-mi imaginez ce poate fi scris pe el . Keir se încruntă și deschide hârtiuţa
care se scurge pe podeaua încăperii . Mă
32