telefonul pe masă și îl privesc. Plictisită îl aprind și încep
să derulez agenda cu degetul, lăsându-l să alunece pe
ecranul fin. Pentru câteva clipe mă opresc. Degetul mi se
oprește asupra unui nume pe care nu l-am mai rostit de
prea mult timp. Mike... Nu i-am pierdut niciodată
numărul, dar... parcă am uitat de el. Ce ar fi... ce ar fi
dacă l-aș suna? Oare ce mai face? Cad într-o melancolie
adâncă, vocea profesorului nostru pierzându-se parcă
undeva într-un ecou.
La fel de sensibil la frig, ca atunci când eram mic,
răceala m-a făcut victimă într-o clipită. Intru pe ușa
facultății ștergându-mi nasul în timp ce mă așez liniștit în
bancă. La doar câteva minute, intră și Yuri care se așează
lângă mine. E tăcută ca de obicei, inocența ei desăvârșită
citindu-se mereu în privirea ei. E singura colegă cu care
vorbesc și mă-nțeleg fo 'FR&