Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 8

telefonul pe masă și îl privesc. Plictisită îl aprind și încep să derulez agenda cu degetul, lăsându-l să alunece pe ecranul fin. Pentru câteva clipe mă opresc. Degetul mi se oprește asupra unui nume pe care nu l-am mai rostit de prea mult timp. Mike... Nu i-am pierdut niciodată numărul, dar... parcă am uitat de el. Ce ar fi... ce ar fi dacă l-aș suna? Oare ce mai face? Cad într-o melancolie adâncă, vocea profesorului nostru pierzându-se parcă undeva într-un ecou. La fel de sensibil la frig, ca atunci când eram mic, răceala m-a făcut victimă într-o clipită. Intru pe ușa facultății ștergându-mi nasul în timp ce mă așez liniștit în bancă. La doar câteva minute, intră și Yuri care se așează lângă mine. E tăcută ca de obicei, inocența ei desăvârșită citindu-se mereu în privirea ei. E singura colegă cu care vorbesc și mă-nțeleg fo 'FR&