până intrăm în casa părăsită. Trebuie să fac un
foc, să ne încălzim.
-
Iubit... iubire... sărut... De ce toate astea? Îl
privesc pierdută pe Zadakiel cum rupe niște
scaune și le aruncă în soba de fier. Îmi arunc
hainele umede și le las să cadă la podea. Aripile
nu mă mai ajută cu nimic. Sunt prea înghețate
pentru a mă mai încălzi. Tremur din cap până în
picioare.
-
Aaa... mmm... hmm... A... Ameri! Ce frumoasă
ești! Păi, cum să-ți explic mai bine? Gata, știu!
Ai văzut că pentru muritor, acea muritoare e
totul pentru el. Așa ești și tu. Ești totul pentru
mine. Ești cea mai importantă. Vino! Mă așez
lângă soba ruginită și întind aripile amorțite ca
îndemn să vină în brațele mele.
Îl privesc cu atenție pe Zadakiel care mă urmărește
cu privirea, zâmbește și își deschide brațele pentru a mă
chema la el. Mă apropii cu pași hotărâți și mă așez în
brațele lui Zadakiel adunându-mi aripile pe lângă corp.
Mâinile sale reci pe pielea mea dezmorțită mă fac să
tremur și mai tare. Îl privesc cu curiozitate.