un loc călduros în care să ne uscăm și să ne
încălzim.
-
Nu-mi mai pasă de asta acum... din partea mea
putem să și murim... Am eșuat. Mă opresc în
loc și las pentru prima oară, de bunăvoie,
lacrimile să mi se rostogolească pe chip.
-
Să nu mai spui niciodată asta. Scrâșnesc din
dinți când las mâna frântă în cădere liberă și cu
cealaltă îi mângâi chipul. Nu te las să mori nici
dacă vrei. Trebuie să ne vedem de viețile
noastre. Trebuie să fim realiști. Noi nu suntem
demoni, nu ca... Sith. E prea mult pentru
oricine. Trebuie să ne întoarcem la viețile
noastre de dinainte... la noi... să fim așa cum neam cunoscut. Îți mai aduci aminte?
-
Ca înainte... bolborosesc printre lacrimi privind
brațul care atârnă pe lângă trupul lui Zadakiel,
lipsit de viață. Îl cuprind între mâini și îl mângâi
până ajung în dreptul umărului. Zadakiel se