să plâng. Ce e cu mine? Ce se întâmplă? Scapămă de asta... Scapă-mă de asta, micuțo. Ajutămă!
-
Iubitule! Cobor și eu lângă el și îl îmbrățișez cu
putere. Liniște-te, iubitule, te rog... poate... ai
nevoie doar de puțină odihnă... după tot ce s-a
întâmplat... poate... poate ar trebui să ne punem
în pat. Haide, vino! Îl ridic cu grijă și ne
îndreptăm spre dormitor. Vei fi bine, iubitule...
ai nevoie doar de puțină odihnă.
-
Cred. Cred că ai dreptate. Poate așa e. Mă pun
în pat lângă micuța mea Gaia și o sărut. O să
scăpăm de asta, micuțo.
-
Sunt sigură de asta, iubitule! Îi zâmbesc și îi
mângâi chipul cu tandrețe în timp ce sting
lumina blândă. Somn ușor, scumpule.
-
Somn ușor, iubire. Întunericul invadează
încăperea și liniștea se așterne peste noi. O caut
cu mâinile, prin pat pe Gaia, începând să-i
mângâi trupul. Lumina de afară se joacă cu noi,
infiltrându-se în cameră printre jaluzele. Corpul
ei frumos este cutreierat de vârfurile degetelor