spus că nu mai sunt eu și asta mă îngrijorează.
Nu știu, Gaia. Simt că înnebunesc. Nu mai știu.
-
Mă îngrijorezi... nu pari... a fi tu. Poate... poate
e doar din cauza a tot ce s-a întâmplat. Dar... de
iubit mă mai iubești, nu? Chicotesc cu
amărăciune, simțind cum mi se strânge inima.
-
Sigur e din cauza a tot ceea ce s-a întâmplat.
Hehe! O iau în brațe și o sărut. Sigur că te
iubesc, micuțo. Tu ești cea mai importantă din
viața mea.
-
Pentru câteva clipe m-ai făcut să-mi fac griji,
când mi-ai spus... Gaia. Mă bucur că ești bine. Îl
privesc, bucuroasă că e din nou în brațele mele
și îi mângâi chipul.
-
Hmm... Gaia... N-am fost atent. Scuze, micuțo.
Spune-mi, te rog, fiindcă sunt îngrijorat. Ce s-a
întâmplat acolo cât eu... eram Sith? Ți-a făcut
vreun rău?
-
Păi... după cum vezi... Sith mi-a făcut rău...
adică... paradoxal, am încercat să îl salvez pe
Sith ca să te salvez pe tine și atunci... atunci a
încercat să mă ucidă. Rana asta... e opera lui...