-
Nu mai trebuie să fugim. E în regulă, micuțo. O
sărut și o ridic în brațe. Trebuie să mergem
acasă. E prea frig și ești rănită.
-
Dar... tu... și... Sith... Ah!!! Îmi ating speriată
umărul care mă înțeapă. Mike! Te-am văzut...
adică... Sith... și-a dat ultima suflare... ați...
murit! Nu înțeleg... Mike, eu... nu am putut să te
salvez... Vocea mi se stinge și încep să plâng
disperată, în timp ce Mike mă cară grijuliu,
îndepărtându-ne de locul în care totul pare să se
fi sfârșit.
-
Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut, micuțo. Nu
trebuia să vii iar pe tema asta vom avea o
discuție. Te-ai pus în pericol... Nu mai plânge,
micuțo. S-a terminat! Șhh, șhh! Gata, micuțo. O
să fii bine. Ajungem acasă și voi avea grijă de
tine.
-
Mike... eu... nu am vrut să îmi încalc
promisiunea, dar... n-am vrut să te pierd. Îmi era
teamă și acum când am văzut că... Sith... nu mai
respiră... mi-am dorit să mor și eu... Îmi pare
rău.