Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 632

mai învins odată, Sith. Asta îmi permite să o fac și a doua
oară. A trecut ceva timp, dar asta m-a făcut mai puternic.
Întind mâna, ca și cum aș vrea să lovesc pe cineva,
străpungând astfel aerul rece. Gestul meu îl face pe Sith
să cadă în genunchi în fața Gaiei și să-și acopere pieptul
cu mâinile.
Nu poți face asta. Nu poți! Întind mâna spre
muritoare până-i ating umărul. Tu trebuie să mori. Tu
trebuie să-l faci să iasă. Trebuie să te omor!
KYAAAAA!!!!!! Urlu din cauza durerii infernale
pe care mi-o provoacă atingerea demonului. Simt cum
pielea îmi arde, despicându-se bucățică cu bucățică până
îmi străpunge carnea. Încerc să mă opun, dar Sith mă
prinde de chip, astupându-mi gura. Lacrimile îmi curg
necontenit, atingându-i pielea strălucitoare. Nu pot vorbi.
Nu pot scoate niciun cuvânt pentru a-l opri pe Mike din
a-l înfrunta pe Sith. Sunt inutilă. Îi cuprind încheietura și
încerc să îi îndepărtez mâna. E mult prea puternic. Mă
privește cu atât de multă ură. Se pare că m-am înșelat. Nu
sunt un semidemon. Nu mai am nicio putere. Nu îl pot
înfrunta pe Sith. Mike... iartă-mă!