Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Página 614

pulberele înghețat mă face să mă îndepărtez. Nu!!! Rămân nemișcată în aer, privind locul în care muritorul a dispărut. E imposibil! - Ameri! Muritor infect ce e. A îndrăznit să se sinucidă! La asta nu mă așteptam. Ameri trebuia să te omoare, cretinule. Mă așez lângă locul în care a dispărut muritorul privind cu interes. Ameri, ce facem? Privesc îngrozită și neputincioasă scena care se desfășoară în fața ochilor mei. Stomacul mi se răsucește constant, până simt că mi se face rău, dar nu îmi pot dezlipi privirea de la cer. Cei doi stau suspendați în înaltul cerului. Mă simt ca trasă în amintirea macabră a Valhalei, când Sith se lupta cu Cloud. Nu! Mike, ce faci? Groaza mă acaparează și mai mult, inima înghețându-mi în piept în clipa în care Mike se desprinde de demonul care l-a tras până în cer și începe să cadă cu o viteză halucinantă spre pământ. Împietresc, privindu-l cum cade și se lovește cu brutalitate de solul înzăpezit. MIKE!!!! Urlu din răsputeri nemaipăsându-mi de cei doi care îl înconjoară.