Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 592

aceea încerc să te ajut să înțelegi. Ceea ce simți, uneori, te poate stimula să lupți și te motivează să faci mai multe decât poți crede. Vreau să stau pentru totdeauna cu tine, să am grijă de tine, să te învăț ceea ce știu, să mă înveți ce știi. - Ah!!! Mă ridic nervoasă pentru că inima îmi bate mult prea tare. Nu vreau să facă asta! Nu ar trebui să facă asta! Dau la o parte, cu grijă, aripile fine ale lui Zadakiel și ies în ninsoarea rece. Nu mă interesează cât de rece e sau dacă îmi este frig. Sunt un demon!!! Demonii nu sunt afectați de astfel de lucruri. Încep să-mi deschid nasturii bluzei și o arunc la pământ. Părul îmi acoperă spatele gol și aripile care vibrează cutreierate de un fior. Fulgii de nea se lipesc de pielea mea fierbinte și se topesc într-o fracțiune de secundă transformându-se în mici stropi de apă. Îmi întind mâinile și aripile, îmi las capul pe spate și închid ochii, lăsând fulgii să îmi atingă trupul. Rămân uimit de gestul micuței Ameri. Mă ridic și îmi scutur aripile de zăpadă.