și încep să fumez. Mă bucur că încă se păstrează
apetitul pentru astea.
-
Hmm... mi-ar fi plăcut să nu mai simți nevoia să
folosești așa ceva, dar având în vedere că acum
ești nemuritor... presupun că nu-ți mai pasă. Mă
simt slăbită... tu spui că sunt sentimente, dar... eu
nu am cum să am sentimente. Eu pot doar să
urăsc, să îmi doresc durerea și moartea ființelor
vii. Să văd suferință. Nu pot să înțeleg... de ce mă
simt atât de slăbită? Ce îmi faci? Îmi faci tu ceva?
Stomacul meu se comportă ciudat! Ca și cum ar
mișuna ceva în el. Poate... mă îmbolnăvesc...
poate e o boală a muritorilor! Cred... că te-ai mai
înălțat sau cel puțin așa am impresia... Încep să-l
studiez din nou, din cap până în picioare și scutur
puternic din cap.
-
Haha! Te-a luat răceala! Râd cu gura până la
urechi. Ura este tot un sentiment. Te-am prins!
Mă ridic și mă aplec în fața lui Ameri. Ai
recunoscut singură că ai sentimente. Ura! Mă
retrag cu mâinile în buzunar lângă copacul din
apropiere și trag din țigare. Nu ai nicio boală.