ta. Nu o să mă bag în privința muritorului. Voi fi
acolo să te protejez. Nu-i voi permite să se atingă
de tine. De restul, te ocupi tu.
-
Zadakiel... Închid ochii, trăgând aer în piept, în
timp ce rămân nemișcată, stând cu spatele la el,
captivă în colivia formată de aripile lui. E posibil
să fi greșit ceva când am făcut incantația... ceea
ce ai spus tu... înainte să te prăbușești, nu... nu stă
în firea unui semidemon.
-
Nu e vina ta! O spun întorcând-o pe Ame, ținândo de mâini. Știu! Știu la ce te referi. Sufletul! Încă
îl am! Semn că nu trebuie să mă privești altfel
doar pentru că am aripi. Sunt același Zadakiel.
Când ți-am spus să mă transformi, am jucat la
risc. Spuneai că nu știu ce mă așteaptă. Știam!
Mi-am dorit să nu renunț la sufletul meu și am
câștigat, dar puteam foarte bine să și pierd. Am
reușit! Știam că numai ca semidemon mă pot
lupta cu Sith și te pot proteja, dar în același timp
știam că renunțând la suflet, voi deveni un pericol
pentru tine. Nu ți-aș putea face rău, niciodată! De