pulsează, fiindu-mi din ce în ce mai greu să respir. Nu...
nu... nu mai pot rezista.
-
A... Ameri! Te... iubesc! Strig printre dinți. Un
voal de întuneric mă cuprinde lăsându-mă
inconștient pe pământul înghețat.
-
ZADAKIEL!!! Urlu văzându-l cum se
prăbușește. Rămân nemișcată. Cum este
posibil? Cum este posibil... ca el... ca el să îmi
spună așa ceva? Un semidemon... nu are...
sentimente! Ce am făcut? Mă reped la el și îi
privesc aripile delicate, puternice, care se întind
pe zăpada impecabilă, acoperindu-i în întregime
spatele. Le mângâi cu vârful degetelor. Sunt
mai frumoase decât ale mele... acum... ai să poți
zbura și tu.
Gaia rămâne tăcută. Sunt ferm convins că este
nemulțumită de răspunsul meu, dar e spre binele ei. Nu-i
voi spune. Voi ezita să-i spun. Nu trebuie să știe. Mă voi
duce acolo și voi termina odată și pentru totdeauna cu cei
doi.
Evenimentul se desfășoară normal. Toată lumea
mănâncă, dansează și se distrează. Sosește tortul și toată