constrânsă să fac. Sub valul de incantații, se
ridică, deasupra lui Zadakiel, o aură
negricioasă, sufocantă. Îl văd cum chipul i se
schimonosește, începând să schițeze durere. Se
opune! Ține de sufletul lui, nu e pregătit să îi
dea drumul. Mă concentrez și simt cum, fără să
clipesc, șiroaie calde de lacrimi se rostogolesc
pe chipul meu înghețat. NU TE OPUNE!!! DĂI DRUMUL!!! Urlu la el concentrându-mi toată
puterea asupra lui. De ce m-ai constrâns să-ți
fac rău? Fără ca tu să știi... va fi unicul meu
regret.
Simt durerea cum nu am mai simțit-o niciodată.
Simt cum măruntaiele mi se mișcă și mi se frâng. Strâng
cu putere din dinți. Încerc să privesc în jurul meu însă
fără a reuși. Durerea e atât de intensă și de tăioasă, încât
singurul lucru pe care îl mai pot face este să urlu, dar nu
pot... nu pot să schițez nimic în fața lui Ameri. Strâng cu
putere pumnii și lovesc solul rece. Îmi simt spatele cum
se despică, carnea parcă desprinzându-se de oase iar
lacrimile o iau la vale într-un mod haotic. Tot corpul îmi