Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 522

- Îmi place de tine deci nu cred că o să mă satur vreodată. Va trebui să mă suporți, asta e. Te-ai căsătorit cu mine. Nu mai poți da înapoi. Hihi! Zadakiel pare din ce în ce mai slăbit. Știu că sunt dură cu el, dar trebuie să reziste pentru ce va urma. Aripile încep să îmi obosească din nou așa că mă simt nevoită să cobor. Mă alătur lui Zadakiel și îl privesc, cum continuă să pășească obosit. - Nu cred că mai avem mult, rezistă. - E în regulă. Cred că mai pot rezista puțin. Mi sa părut mie sau drumul acesta a fost mai lung decât am prevăzut? - E mai ușor și mai rapid când zbori. Nu îmi pot da seama. Mi-aș dori câteodată să poți zbura... să simți și tu cât de minunat e să aluneci pe adierile de vânt. - Eh, va trebui să mă mulțmesc cu ceea ce am, cu ceea ce sunt doar că, în astfel de situații și rezistența mea e destul de imprevizibilă. Ohh, uite. Aproape am ajuns! - Mda... mă duc să inspectez zona. Mă îndepărtez de Zadakiel înălțându-mă din nou la cer. Cât