Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 521

nuntă. Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar la nunta noastră nu se fură mireasa. Nu cred c-aș putea permite cuiva să te ia de lângă mine. Nam spus nimic. Te-am văzut... absentă. - Oh... îmi cer scuze, dragoste, n-am vrut. Nu e asta, hehehe, tu ești prințul meu. Nu am nevoie de un altul... mă gândeam doar... mă gândeam că... m-a emoționat mult gestul tău... vorbele tale când te-ai pus în genunchi în fața mea și mai îmbrățișat... adică... și acum mă emoționez atât de tare când mă gândesc... tu... tu îți dorești să ai un copil cu mine. Vrei să dăm viață. Mi se pare un lucru atât de măreț. - O fac mai mult pentru copil. Vreau ca el să se bucure de cea mai frumoasă și inteligentă mamă din lume. Chicotesc în timp ce îndrept o furculiță cu mâncare înspre Gaia. Trenulețu. Ciu-Ciu! - Hahaha! Ce îți mai place ție. Când o să te saturi să te joci cu mine?