Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 52

-

Ah... în locul acela de nimic? Ce să facem
acolo? Mai bine plecăm la Paris pentru câteva
zile. E mai elegant.

-

Dar... mi-e dor de casă... te rog. Nu ți-am cerut
mai nimic de când suntem împreună. Te rog,
vrei să vii cu mine acasă?

-

E ceva interesant măcar pe acolo?

-

Păi în fiecare an, se ține festivalul zăpezii, unde
participă tot orașul. Oamenii decorează întreg
orașul cu lampioane, deschid tarabe cu
mâncăruri gustoase tradiționale făcute de
bătrânei, copiii și femeile nemăritate se îmbracă
în yukata, se lansează lampioane și se agață
dorințe în pomul eternității din centrul orașului.
Este cel mai frumos eveniment, e plin de
culoare și de chipuri vesele, multă voie bună și
muzică frumoasă. Mi-aș dori... să vezi și tu asta.
E tradiția orașului.

-

Ce tâmpenie... Dar în fine, presupun că putem
merge și acolo. Dacă mă plictisesc prea tare o să
plec și te las să te întorci când vrei.