Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 476

omorî. Nu au curajul necesar. Rămân recunoscător. - Ce lași. Te-au izgonit din cauza unui motiv atât de banal. Măcar de ți-ai fi măcelărit jumătate din neam. Hahaha! Ce spectacol ar fi fost. - Am fost izgonit pentru neloialitate. Paradoxal, nu? Cel care îți este loial a fost izgonit din propriul tărâm pentru lipsă de loialitate, dar lucrurile nu stau așa. Conducerea mi-a ordonat să-mi ucid proprii părinți. Indiferent cât de cruzi și de împotriva conducerii, mi-au fost părinți. Nu am putut executa acest ordin. Am ales să refuz și am fost condamnat la moarte. Cel mai probabil, părinții mei nu mai sunt în viață... cu siguranță au fost vânați și omorâți. - Hmm... la mine a fost altfel. Deci... într-un fel nu pot să empatizez cu tine în situația asta. În mare... eu mi-am omorât mama. Nu am acceptat ideea că a fost... om. Nu am putut să o privesc și pentru ceva timp l-am condamnat pe tatăl meu pentru că a ales-o pe ea. Nici acum nu îl înțeleg de ce s-a coborât la nivelul unei rase atât de