-
Ameri! Nu vreau să te supăr, dar sunt doar
curios. Știu că ținem unul la celălalt, dar ce te-a
făcut să ucizi acea creatură pentru... mine?
-
TACI! Nu vreau să discut despre asta... Mă
enervez, simțind cum parcă o panică nebună mă
cuprinde, gândindu-mă că Zadakiel și-ar putea
da seama cât de important este el pentru mine,
de fapt. Nu am voie să am sentimente! Nu am
voie!
-
Grr... Nu putem avea și noi o discuție normală
vreodată? Cum eu îți spun totul fără să mă
enervez, nu știu de ce tu nu poți s-o faci? Mereu
când îți cer ceva, te enervezi pe mine. O să-mi
închid gura într-o bună zi și nici când o să mă
întrebi, ca să vorbim, nu o să-ți mai răspund.
Poate atunci nu te mai enervezi și va fi mai
bine.
-
Ce vrei să-ți zic, Zadakiel? Vrei să îți spun că
instinctul meu mă îndemna să te sfâșii, să te fac
să suferi? Asta vrei? Te încântă ideea că am ales
să încalc legea și să măcelăresc o creatură
infectă, în loc să te fac să suferi pe tine?