-
Ești drăguță, dar chiar nu am înclinație spre așa
ceva, nu ca logodnicul meu care este atât de
strălucit. Îmi imaginez că e mult de muncă,
multă informație... eu... eu sunt mai aeriană. Eu
sunt cu artele... culorile mă încântă pe mine, nu
legile. Îmi place să fiu liberă... să nu o iei în
nume de rău, nu fac nicio referire la voi care
sunteți pasionați și munciți pentru a reuși în
acest domeniu. Eu chiar vă admir! E chiar,
fascinant!
-
Mulțumim! Eu sunt Yoko. Îi spun în timp ce-i
întind mâna. Apreciez oamenii care fac ceea ce
le place. Am avut tendința de a mă înscrie la
Arte, fiindcă îmi plăcea foarte mult și apreciez
artiștii, dar știi cum se spune, nu e suficient să-ți
placă, trebuie să te și pricepi cât de cât iar eu
sunt un dezastru. Ehh, asta e.
-
Ah, Gaia, îmi pare bine! Ei, acum nu cred că e
adevărat... e vorba și de muncă și de pasiune.
Poate vei încerca vreodată. Off, dar de ce stă
atâta? Mă uit la ceas, nerăbdătoare.