-
Oh... înțeleg. Mă desprind ușor de trupul lui
Mike, lăsându-l liber pentru a continua să se
îmbrace, în timp ce mă așez pe marginea
patului. Îmi pare rău că insist. Ai dreptate... ar
trebui să faci ceea ce îți place și ce te face fericit
iar eu ar trebui să te susțin indiferent de ceea ce
alegi să faci. Scuze că am reacționat așa... la cât
trebuie să fii la facultate? Să mă îmbrac?
Mă așez în genunchi în fața ei și îi dau un pupic pe
vârful nasului. Îi ascund o șuviță după ureche, în timp ce
privirile noastre se întâlnesc.
-
Să înțeleg că nu vrei să mă ai ca și coleg la
facultatea ta?
-
Facultatea... mea? Stai puțin că... nu cred că
înțeleg. Îl privesc nedumerită.
-
Facultatea ta! Facultatea ta de Arte! Nu ziceai
tu, în perioada liceului, că am talent și că am o
latură artistică? Tehnica se poate învăța. Mi-am
zis să-ți devin coleg, ca să mă ai pe cap și acolo
și să fii nevoită să mă suporți mai multe ore pe
zi.