-
Gaia! Te rog! Mai știi ce ți-am zis când am
discutat prima oară despre asta? Știi că nu-mi
place. Nu sunt împăcat. Mă ridic din pat și
încep să mă îmbrac.
-
Ce crezi că faci? Nu pleci niciunde!!! Mă ridic,
trăgând plapuma după mine și îl îmbrățișez,
ținându-l în loc. Ai spus... dar aseară mi-ai
demonstrat altceva... ești minunat în ceea ce faci
iar oamenii te apreciază... te rog, nu îți arunca
talentul. Eu am făcut greșeala să te țin în loc
crezând că artele erau ceea ce îți doreai... dar de
data asta nu voi mai face greșeala să nu te
încurajez în ceea ce ești bun.
-
Conferințele le pot ține oricând. Sunt bun! Nu
contestă nimeni asta și nu mă laud. Pot studia în
privat, dacă vreau. Ideile nu țin neaparat de
facultate, trebuie doar să le ai. Dar unde e
satisfacția mea? Vrei să mă duc acolo fără
niciun chef și să fac ceva doar pentru că ceilalți
mă consideră bun? Vreau să fac ceva care să-mi
placă, unde să mă duc de drag și să mă
mulțumească acest lucru.