pictezi. Îmi pare rău, scumpule... Are dreptate
profesorul tău. Asta ești menit să faci!
-
Nu, nu, nu, micuțo. Datorită ție am terminat
acel liceu. Dacă nu erai tu atunci, eu nu-mi
finalizam studiile, deci nu puteam ajunge aici,
să fac ceea ce fac acum. Datorită ție sunt aici șiți mulțumesc din suflet. Îi spun sărutându-i
mâna. Vino! Nu vom sta la ceremonia de după,
fiindcă vreau să-ți arăt ceva.
-
Dar... nu poți pleca așa, Mike! Adică... toți
profesorii tăi și acei oameni importanți! Te
așteaptă să discute cu tine, nu poți lipsi.
-
Vor mai fi astfel de evenimente, sunt
perioadice. Tu ești mai importantă decât ei. De
ei mă plictisesc de fiecare dată la facultate. Să
mergem!
-
Mike! Stai!!! Mike mă trage brusc după el,
grăbindu-mă prin mulțimea de oameni. Părăsim
clădirea elegantă și ajungem într-un taxi. Vrei
să-mi spui unde mă grăbești așa?
-
Shht! O să aflii, o să vezi. Taxiul o ia din loc iar
Gaia se rezemă de mine privindu-mă cu atenție.