schimbă totul. Înainte le făceam mecanic, fără
să pun suflet, dar acum... Mă opresc când unul
dintre lectorii universității la care învăț, se
apropie de noi ca să mă felicite. Îmi strânge
mâna și îmi spune că acum a fost ceva diferit,
ceva mult mai bine, mai detaliat și realizat cu
patos. Acesta îmi este viitorul. Îi mulțumesc
politicos și înainte de a se întoarce pe călcâie și
să plece, nu uită să-i facă un compliment Gaiei.
Vezi? Vezi ce faci? Din cauza ta m-am
descurcat așa de bine.
-
Eu? Haide măi! O faci să sune ca un lucru rău.
Tu ești geniul aici. Chiar ești talentat, Mike!
Acum că mă gândesc... am fost egoistă în școală
când te-am obligat, practic, să urmezi cursurile
de la școală și mă simt vinovată că te-am
condamnat când mi-ai spus că nu vrei să urmezi
facultatea de arte. Nu am încercat să te înțeleg
sau să îți văd pontențialul care îl aveai de pe
atunci spre un astfel de domeniu. Am crezut...
am crezut că îți plăcea la fel de mult ca și mie să