-
AH, TU!!! Mă reped la Zadakiel și îmi înfig
colții în gâtul lui, doar cât să îl zgârii. Poate așa
se învață minte.
-
Ahh! Dar tu? Reușesc să mă ridic de pe fotoliu
și să o prind pe Ameri de mâini trântind-o pe
canapea. Aripile îi stau captive sub trupul prins
sub greutatea propriului meu trup iar mâinile îi
stau inerte în strânsoarea mea. Cât de firavă
ești! Dar îmi place asta. Nu mai scapi de aici.
Te potolești?
-
Dă-mi drumul, Zadakiel!!! Vei avea de suferit
dacă nu îmi dai drumul!!! Nu ți-a ajuns
mușcătura mea? Poate trebuia să înfig colții
până îți dădea sângele, dar am vrut să fiu
blândă.
-
Ce vei face? Mă vei mușca? Ooo, ce frică îmi e!
Hahaha! Reușesc să-i strâng încheieturile mâinii
cu o singură mână iar cu cealaltă, încep să-i
mângâi ușor chipul, coborând până la nivelul
gâtului cu gheara, apăsând ușor pe piele. Te-aș
putea zgâria și eu, dar n-am să o fac. Ești
importantă pentru mine. O eliberez ușor din