păr, răsfirându-mi firele. E bine că s-a oprit ninsoarea. Va
trebui să găsim un loc unde să stăm.
E ciudat... dacă ar știi Zadakiel că îi pot simți
fiecare stare, fiecare sentiment și senzație. L-am înfuriat.
Nu mă deranjează, pentru că știu cum sunt, dar... ce rost
mai am dacă nu am niciun fel de putere? Acum... dacă ar
fi să stau față în față cu muritorul... ar fi în stare să mă
ucidă. Ce rezistență aș putea opune dacă și-ar înconjura
mâinile în jurul gâtului meu? Nu înțelege, Zadakiel, cât
de mult urăsc să fiu atât de fragilă? Atât de vulnerabilă?
Eu... eu care ar trebui să fiu cea care îi face pe alții să
sufere și să îngenuncheze... eu să fiu atât de firavă încât
să îmi poată face alții rău. E de neconceput. Mă grăbesc
și îl trag pe Zadakiel de haină.
-
Ar trebui să găsim un adăpost... încep să
îngheț...
-
Da. Ar trebui... La asta mă gândesc și eu, dar...
unde să mergem?
-
Ce zici de casa muritorului? Nu ai zis că au
plecat?
-
Da, au plecat, dar totuși... în casa muritorului?
Pentru o clipă stau și mă gândesc că altă soluție