să-ți spun. Îi dau drumul brusc la mână. Ar fi
pentru prima oară când mâinile noastre s-au
atins din inițiativa mea. Mi-am călcat pe
orgoliu... Furia mă cuprinde, gândindu-mă că
Zadakiel m-a obligat, fără să-și dea seama, să
fac un așa gest.
Rămân impresionat de gestul lui Ameri. Nu mă
așteptam. O cunosc prea bine, nu îi stă în fire să facă asta.
-
Nu așa arăți sau dovedești cât ești de puternică.
Te știu! Știu cât de puternică ești. Numeni nu-ți
poate nega puterea. Ai dovedit-o de nenumărate
ori. Ești fiica lui Cloudius Caecias, dar e nevoie
să arăți asta doar în fața dușmanilor. Sper că
înțelegi ce vreau să zic.
-
Înțeleg... AH!!! O durere puternică îmi cuprinde
tâmplele, făcându-mă să mă sprijin de zidul
unei clădiri. ÎNCETEAZĂ!!! Urlu nervoasă,
simțindu-mă lipsită de control în fața durerii
care persistă.
-
Ameri! Mă apropii de ea și o sprijin de mine.
Ești bine?