Poate dacă te-ai opri două minute și ai înțelege
cum stau lucrurile... off, nu cred că are rost să
continui. Îmi retrag mâna și mi le ascund în
buzunare, ațintindu-mi privirea spre stratul de
zăpadă așternut.
-
Tu... nu ești slujitorul meu, Zadakiel... Ești
liber... poți rămâne în preajma mea doar dacă
dorești, nu ai nicio obligație. În plus... tu ai
spus-o... sunt slabă... de ce ai vrea să mă mai
urmezi? Fă cum crezi de cuvință, Zadakiel, eu
voi continua să îi caut pe muritori și să mă
răzbun... vreau să demonstrez că sunt demnă de
a fi un demon. Asta sunt!
-
Poate că sunt crud cu tine de multe ori, dar cum
aș putea renunța la cea care m-a acceptat pe
vremea când am fost renegat de către cei din
rasa mea? Nu am vrut să te rănesc prin acele
cuvinte, doar că... ambiția și orgoliul tău, de
cele mai multe ori, te pun în pericol. Vrea să te
știu în siguranță, înțelegi? Greșesc prin asta?
-
Lași sentimentele să te conducă, Zadakiel... nu e
bine. Nu sunt la fel de importantă precum