-
Mike... hai să rămânem afară, te rog... nu vreau
să mai dispară Valel! Dacă o să dispară?
-
Singurul lucru pe care-l poți prinde afară este o
răceală zdravănă. Mergem afară, dar ne
îmbrăcăm cum trebuie. Îmi doresc ca Valhala să
fi fost doar un vis urât și să nu se mai întoarcă.
Adică, sper să nu se mai întoarcă.
-
Mike... dar ce joc sadic e ăsta? Cine ne face
asta? Nu înțeleg ce se întâmplă? Panica mă
cuprinde din nou, mai intens decât înainte. Îmi
privesc mâinile roșii din cauza zăpezii reci pe
care am ținut-o acum câteva clipe în palme și
care s-a topit din cauza căldurii din cameră.
Vreau să înceteze toată nebunia asta! Nu mai
suport, Mike!
-
Nu știu cine se joacă, dar acum e clar. Totul a
fost doar o iluzie. Cine și de ce a făcut-o, nu
știu, dar trebuie să aflu. Casa ta a dispărut,
oamenii circulă pe stradă și ninge. E Valel.
Valhala nu mai e și sper să nu mai avem de a
face cu ea cât de curând.