-
Înțeleg... probabil că am greșit și eu, dar... felul
în care a spus-o Isa. Felul în care a spus că eu
nu voi fi niciodată în stare să îți ofer o iubire
cum îți oferă ea. M-a durut atât de tare încât
singurul gând care l-am mai avut în minte a fost
să te găsesc și să plecăm din locul ăsta
blestemat.
-
Nu, micuțo. N-ai nicio vină. Eu sunt vinovat de
acțiunile mele. Și când vreau să fac bine, fac
rău, involuntar. Nu știu ce să mai fac. Tu ești tot
ce am. Cea mai prețioasă din viața mea și
nimeni nu va schimba asta. Nu vreau să te
pierd. Mereu stau cu teama asta. Vreau să fii a
mea toată viața. Tu! Tu, tot ce ai făcut, ai făcut
pentru mine iar eu, în loc să-ți aduc motive de
bucurie, numai probleme fac. Ajută-mă! Nu mai
vreau să suporți niciun rău.
-
Scumpul meu... Ah! Rănile încep să mă usture
parcă mai tare ca înainte. Mike... avem ceva de
dureri? Animalele alea m-au mușcat rău... dacă
pățesc ceva?