Valhala... știu că pe atunci eram doar prieteni,
dar... e adevărat?
-
Isa! Isa! Isa! Nu-mi vine să cred ce poate spune.
Nu e în stare să te protejeze și se mai și ia de
tine. Doamne! E adevărat, adică... Isa a simțit
întotdeauna ceva pentru mine și încă simte iar
acum, acest lucru a devenit deranjant. Atunci,
nu credeam că noi o să fim vreodată împreună.
Era o formă de iubire imposibilă cu ea. Da, neam și sărutat. Ce pot să mai spun? Face parte
din trecut, dar ea se folosește de asta și acest
lucru mă calcă pe nervi. Poate nu ar fi trebuit să
aflii, îmi e teamă pentru noi, ca nu cumva să
intervină schimbări. Nu aș suporta.
-
Nu cred că se va întâmpla asta... știu că face
parte din trecut, dar... altceva m-a deranjat și
mai tare. Ieri... după ce ai plecat din casă... bine,
am trecut peste faptul că nici măcar nu mi-ai
spus că pleci, nici nu m-ai sărutat... m-ai lăsat
așa și ai dispărut. Am auzit doar ușa de la
intrare și am știut că ai plecat. Ceea ce nu am
știut... a fost faptul că te-ai dus în casa mea,