-
Nu! Asta nu mi-o iert. Isa va suferi pentru asta.
După ce termin aici, mă voi ocupa de ea. Nu
mai vreau să o văd. S-a luat de tine, așa-i?
-
Păi... fizic nu, dar... a spus niște lucruri, care...
m-au durut, despre tine... Mă opresc pentru
câteva clipe, întristându-mă în timp ce reiau
conversația pe care o purtasem cu Isa, înainte de
a se întâmpla toată nebunia.
-
Nenorocita! Iartă-mă, micuțo. Îi cuprind chipul
și o sărut, în timp ce lacrimile încep să-mi curgă
pe obraji. Nu trebuia... nu trebuia să te las aici.
Îmi vine să-mi smulg părul din cap de disperare.
În dorința de a te proteja și de a face bine, fac
tot mai mult rău... ți-am greșit din nou. Nu știu
ce să fac. Îmi așez capul în poalele micuței mele
și plâng.
-
Iubitule... Îmi petrec degetele prin părul lui
moale și îl mângâi ușor pe cap. Aș fi rămas în
casă, dar... Isa... Isa a spus niște lucruri atât de
dureroase... a spus... că v-ați sărutat și că fugeai
mereu la ea când am fost pentru prima oară în